Nimicuri cotidiene...

Salutări

2012-01-29T00:38:00.002+02:00

Na mă că am fost și pe acasă.
Acum sunt iar aici... mi-e somn...
Vă salut.

Scrisoare către cei de-acasă

2012-01-19T14:15:00.002+02:00

Dragul meu prieten de... dincolo,

Mă întrebi mereu ce fac, îmi spui sa îţi mai scriu... şi niciodată nu găsesc timp să-ţi istorisesc ultimele întâmplări, ori măcar să-ţi mai răspund trecător la întrebări şi mesaje.
Vroiai să ştii cum o mai duc. Oh, numai de m-aş mai putea întoarce câtuşi de puţin în liceu, să ascult sfatul tuturor şi să nu mai grăbesc timpul. Nu mai vreau să cresc, nu vreau să confrunt viaţa, nu-mi place printre străini...
Şi totuşi e frumos aici. Iubesc Clujul pentru misticismul lui, pentru stăzile simple, drumurile curate şi aerul neîmbâxit... desigur, aici am avut (şi am parte) de toate anotimpurile - ce-i drept de mult n-am mai ştiut ce-i aia iarnă. Acum ştiu... şi nu reuşesc să mai scap de ea.
Oamenii? Ca peste tot. Zâmbitori şi cu mult bun simţ. Nu e nici aici pădure fără uscăciuni, stai liniştit. E multă linişte, îmi lipseşte haosul de-acasă, îmi lipsesc râsetele sălbatice de pe drum şi mă cam înnec în atmosfera asta anostă. De încerci să te apropi de ei... sunt reci, ca zăpada ce acoperă Clujul. Uneori chiar respingători, dar ştii cum e şi cu zăpada: după ce ţi se încălzesc mâinile, pare fierbinte. Deci nu-i chiar rău.
În rest? În rest sunt bine. Mă bucur de ultimele momente pe care le mai am de petrecut aici şi aştept cu nerăbdare să vin acasă la ce mi-e drag. Acum sunt în război direct cu materia. Sunt în sesiune... relativ, deci n-am o viaţă prea uşoară.

Oricum, dragul meu prieten, îţi voi mai scrie pe parcurs. De-abia aştept să înflorească şi Clujul... dar până atunci trebuie să supravieţuiesc iernii

Totul ține de șansă...

2012-01-18T07:49:00.000+02:00

... și totuși ce alegi când ai prea multe opțiuni?

trei puncte

2012-01-12T22:33:00.002+02:00

Și totuși... ce ar fi dacă aș înlocui fiecare idee ce-mi trece prin minte cu altceva, fără sens... dar care să exprime un sentiment. Oare aș putea culege mai multe trăiri? Oare mi-aș putea schimba starea? Oare aș putea păcăli conștiința? E un fel de schimbare de subiect.

Să zicem că încep spunând că mă aflu în autobuz. În 24B chiar... merg dinspre Kaufland spre Iulius... și privesc în jur. Normal că gândesc, normal că simt, normal că exist, dar îmi pierd ușor realitatea, blocată în umbre cenușii, în puținele luminițe rămase. E noapte și atât. De fapt nu e noapte, e numai întuneric. Abia s-a terminat programul.

Eh, până aici așa este. Urmează...

... sute de electroni risipiți la fiecare fereastră. Licurici se pierd prin perdeaua exterioară. Nimic... înghesuială, magazine. Magazine. Magazine.

La naiba că nu pot. Nu acum.
Bag picioarele.
Noapte bună.

Mentalitatea ne îngroapă...

2012-01-11T10:44:00.005+02:00

Stau câteodata și mă gândesc dacă e bună mentalitatea cu care suntem mulți dintre noi crescuți, mentalitate specifică păturii mici și mijlocii a socității și anume aceea de a ne înscrie la licee care mai de care mai bune, de prestigiu, apoi a urma facultăți care mai de care mai grele sau mai bine văzute... mai mult pentru a închide gura târgului sau a impresiona ochii lumii. Ajungem în primă fază studenți nefericiți și nemulțumiți cu specializările alese, ne este frică să dăm înapoi fiindcă tot sistemul ne învață că dacă am pornit pe un drum mai bine îl continuăm... ca pe urmă să ieșim cu o diplomă și cam atât.
În România din păcate mai toată lumea face facultate și rămâne fără job - iar dacă se angajeaza, probabil numai un mic procent din salariați au posturi in domeniul pentru care s-au pregătit de la 3 până la 6 ani în facultate.
Acum eu nu vorbesc neapărat de mine, căci eu ca medic de bine de rău am posibilitatea să depășesc idila tânărului nefericit... dar mă uit la mulți din jurul meu... și mă gândesc dacă nu ar fi fost mai bine să nu avem educația aceasta colectivă și să facem licee mai ușoare, care poate să ne pregătească deja pentru meserii, să urmăm școli postliceale care iar, să ne pregătească pentru ceva practic... și să muncim, efectiv. Nu să ajungem tineri, la vârsta la care poate am vrea să ne întemeiem familii, să realizăm că am terminat o facultate și nu găsim de lucru în domeniu, că nu avem bani, nu avem cu ce ne lua case, nu avem ce să oferim copiilor noștri...
Mereu mă gândesc că era mult mai bine cum funcționa Comunismul, din acest punct de vedere... și cred că snobismul și lipsa au determinat pe cei ce au ajuns mai târziu bătrânii mai mari ai orașelor să ne împingă pe noi spre ceva ce în vremea lor ar fi avut succes. Acum să ai facultate nu mai înseamnă nimic. Ca muncitor necalificat sau vânzător fără studii superioare câștigi mai bine și ești mai puțin stresat... și asta pentru că este imposibil ca toți să aibă șansa și aptitudinile necesare dezvoltării personale până la un așa nivel încât să nu înțeleagă ce vreau să zic.
E trist, sincer... e trist ce se întâmplă... și mă doare să văd că aceasta este realitatea în care trăiesc. Mi-aș dori să se revină la puține facultăți, bune, unde să intre numai cei mai buni... poate că dacă ar fi fost așa nici eu nu făceam facultate, dar știam clar unde mi-e locul și știam clar spre ce să aspir. Poate aveam mai multă ambiție sau poate aveam mai mare șansă acum să-mi realizez visul... poate că dacă mai era așa, populația tânără a țării nu mai era atât de aiurită și debusolată, poate se mai putea spera, se mai puteau împlini vise... era altfel.

Bine zicea tata... că nu ei au fost generația de sacrificiu... ci noi suntem.

Abis

2012-01-10T07:49:00.000+02:00

Am observat de mult că pentru mine Ianuarie este luna melancoliei. Simt dorul de tot ceea ce sunt și tot ceea ce obișnuiam să fiu. Aș vrea din nou să scriu, aș vrea din nou să sper, așa cum o făceam pe vremea când credeam că viața este grea, dar de fapt - încă - nu era. Mi-e dor de liceu, de teme, de activități, de concursuri, de colegi, de profesori, de lenea de dimineață, de numai 7 minute până la școală... de tot.
Nu înțeleg de ce totul trebuie să fie atât de tragic și nu pricep de ce mi se rotesc de nebune în minte gânduri pe care nu le pot culege.
Nu mai aud muzică, așa cum obișnuiam... aud doar șuierul vântului și-i simt răcoarea. alerg cu nerăbdare spre vară, sper cu sufletul legat și cu dorință nebună să reușesc ce îmi propun... căci nici dorințe nu mai am prea multe.
E greu. Sunt fericită, dar mult prea obosită să mai pot gusta seva fericirii aduse ambalată la pachet. De-abia aștept să pornesc înapoi spre locul unde mă așteaptă. De-abia aștept să mă întorc la ce mi-e drag... de-abia aștept să reînvie natura, să zâmbească iar cerul, să se lumineze parcurile, să iasă la plimbare păsărelele...

Sentimente

2012-01-09T17:34:00.002+02:00

S-a terminat și vacanța... e over... caput. De acum încep examenele serioase, începe sesiunea. Încă nu m-am refăcut, încă mai am multe ore de somn de recuperat dar parcă nu îmi vine sa îmi dorm timpul - vechea mea problemă.

Ieri am plecat din București... am făcut o escală de câteva ore în Vâlcea. Toate bune și frumoase. Cer senin, lume voioasă, aveam senzația unei dup-amieze liniștite de aprilie. Ajung in Cluj undeva aproape de miezul nopții, într-un peisaj sinistru de ianuarie. Priveam din autocar străzile marginașe ce urcau Feleacul sub egida unui covor alb, pufos. Casele pline, felinarele învăluite în leneșe lumini, văzduhul încețoșat și dansul fulgilor de nea, m-au plasat cu succes într-o altă lume. Trebuie să recunosc, feerică.

Am coborât sub atingerea rece a zăpezii... Am ajuns acasă.
Încă mă cuprinde un sentiment ciudat. Încă am întipărită în minte imaginea Bd-ului Unirii îmbrobodit cu luminițe albastre, încă mai văd fereastra spre care priveam mașina parcată... și chiar încă mai simt aerul primăvăratic de pe Bd-ul Nicolae Bălcescu, al orașului natal. Nu vreau să mă reobișnuiesc cu străzile Ardealului... cu solitudinea trăită aici și cu frigul. Vreau înapoi acasă.

La multi ani 2012!!!

2012-01-01T21:50:00.003+02:00

Doresc tuturor ca in noul an sa reuseasca tot ce isi propun, sa se implineasca milioane de dorinte, sa nu mai existe oameni pe strazi, sa dispara toate grijile majore, sa fie mai multa iubire pe pamant si mai multa pace!!

Un an nou plin de realizari si de iubire!!

LA MULTI ANI!

what the hell am I waiting for?

2011-12-12T17:32:00.003+02:00

Cred că o să inventez un nou alfabet prin care să îmi pot exprima mult mai ușor gândurile și sentimentele pentru că este evident că nu mai pot comunica eficient prin tehnicile deja cunoscute.

Cât de ironic este faptul că pe vremuri chimia era materia mea preferată... și acum când vine vorba de biochimie îmi vine să mă spânzur cu ea de gât. Citesc de ore bune și mai mult de jumătate din timp l-am petrecut repetând fiindcă am ațipit :)).

Poate are și Presiunea Atmosferică extrem de scăzută, influența sa - cel puțin așa am auzit.
De-abia aștept să treacă zilele astea să iau o pauză... și eventual să nu mai dorm din picioare.

PS. Ascult numai piesa asta... și îmi amintesc de vremea când eram activă... pfff.. de-abia aștept.

PSS: Nu mai sufăr orașele mari. Trece timpul prea repede.

Bla

2011-12-11T15:35:00.003+02:00

Chiar dacă acum mă simt left behind... with everything, am timp să recuperez. De-abia aștept! <3
Aparent avea dreptate cine zicea că dacă un pantof vine cuiva perfect, asta nu înseamnă că va veni perfect oricui. Așa e și cu viața. Unii se simt bine să trăiască așa, în inactivitate, monotonie, bla bla bla... eu nu. De-abia aștept să-mi pun iar creierașul în funcțiune - și nu mă refer memorând cei 20 animoacizi proteinoformatori sau studiind - ci mai degrabă făcând ceva cu adevărat util pentru suflețelul meu născut sub semnul cifrei 1!

Mno bine, nu stric surpriza.

Press it up

2011-12-07T22:29:00.006+02:00

Examene, stres, plictiseala, somn...

DAR...

... FERICIRE MAXIMA!!!!

acolo unde ți-e inima...

2011-12-04T14:34:00.001+02:00

Oricum nu contează

2011-11-30T11:59:00.003+02:00

Aparent totul este plin... nu mai e loc de nimic. Atât de mult, atât de plăcut, atât de colorat. Nu rămâne spațiu pentru nimic... din păcate tot acel plin nu este nimic altceva decât un balon... gol pe interior.

Fix.

Sunt acele momente pe care nu vrei să le arăți, acele goluri ce rămân neumplute, acel patetism ce face orice fel de bucurie exterioară manifestată să pară o prostie... acel mult ce te face să te simți nimic. Te uiți în jur și nu recunoști nimic. Nu identifici. Execuți acțiunile mecanic. Fiecare zi pare la fel. Nu-ți găsești locul... privești la cei pe care cândva îi iubeai și nu crezi nimic. Nu mai știi nimic. Ești singur. Te privești în oglindă și nu înțelegi nimic. Ți-e și silă de ce vezi, nu mai vrei nimic. Doar o cefalee teribilă te mai atinge... în rest nimic.
Îți privești chipul în fotografii și te vezi atât de luminat și de frumos... te invidiezi. Îi citești pe cei din juru-ți și chipurile lor din fotografii par străine. Nu-ți vine să crezi că acele momente au existat. Nu îți vine să crezi că s-au petrecut în aceeași viață. Nu mai recunoști sclipirile din priviri, nu mai ai nimic din vlaga respectivă, nu mai știi povestea. Totul a fost lăsat cu mult în urmă și ceea ce credeai că e urât ți se pare acum atât de frumos în comparație cu ce trăiești. Nici tu nu știi cum e mai bine și uiți de greutățile prin care ai trecut să ajungi acolo. Uiți de nopțile nedormite la fel de aiurea, le dai un scop... și crezi că timpul trece pe lângă tine aiurea. Te simți de rahat. Te simți ca un nimeni.

Mai eviți o dată să te uiți în oglindă dar te vizualizezi. Mai urât ca niciodată. Mai singur ca niciodată, ascuns în spatele unei nepăsări și a unui egoism puternic.
Ridici ochii, ți se deschide ego-ul, deja încep să ți se adune toate straturile pe care le dădusei jos, te îmbraci cu ele: nepăsare, curaj, fals realism, dragoste, mitocănie, consolare, ignoranță, invidie. Epifanie completă.

Gata, te-ai ascuns. Ți-ai pus masca...
în realitate golul nu a existat decât o secundă... dar câte semnale trimite inima creierului într-o singură secundă...

Aș putea face atât de multe dacă...

2011-11-26T17:38:00.002+02:00

... nu mi-ar fi lene.
... nu aș fi prea comodă.
... nu m-aș descuraja atât de ușor.
... nu aș fi atât de mult dependentă.
... aș și pune mâna să fac ceva.
... nu ar fi atât de greu.
... nu ar fi atât de frig.
... nu ar fi atât de departe.
... nu aș mai găsi atâtea scuze.
... ar exista apreciere pe măsură.
... aș găsi motivație extrinsecă.

... Brânză bună în burduf de câine! :))

Noutăți

2011-11-21T15:09:00.003+02:00

Săptămâna trecută am fost la București la Gala Studenților USR, în cadrul festivalului UNIFEST.

USR-ul a împlinit zilele acestea 10 ani de existență. La mulți ani!

"Distracție gratis, nu degeaba!"

November...

2011-11-14T21:50:00.003+02:00

Mi-e dor de vară. Așa nu îmi place iarna... așa mă întristează frigul, cerul cenușiu, casele pe lângă care trec și ce până odinioară păreau vesele... detest fumul de pe hornuri, răgușeala și plictiseala câinilor, lacrimile de frig, traficul infect, mâinile înghețate pe telefon. Parcă moare natura, parcă moare orice chef, parcă pur și simplu totul este insuficient și inutil în această perioadă.

... și atunci când crezi că te-ai afundat, auzi șoptit în ureche o voce de vară pe care o cunoști și care te încântă atât de mult... o voce caldă...
Thank God.

2011-11-07T23:26:00.001+02:00

Vi s-a întâmplat oare vreodată să fiți prea obosiți să dormiți? Să vă fie rău dacă încercați să închideți ochii...
Pfoai... și nici nu înțeleg de ce...

Again

2011-11-03T22:53:00.004+02:00

E ciudat când ajungi să faci orice gest mecanic... să răspunzi unor întrebări retorice și să transformi sentimente în simple idile organizatorice ale unui festival de mult depășit. Mda. E ciudat...

Mă îndrept spre ceva absolut pe care nici chiar eu nu mi-am imaginat vreodată că îl voi regăsi. Cred că vreau ceva dar în realitate nu știu încă mai exact ce anume. Îmi găsesc echilibrul în foarte mult nimic disipat.

Și totuși, totuși, un amalgam de fericire nu înseamnă nimic.

Sau înseamnă tot?

Fir-ar!

Mda, berea trasmite semnale pozitive.

The Cave

2011-10-27T14:23:00.002+03:00

Ce zi frumoasă. Sper să nu o deochi.

Păcat doar că iar fac pe filozoful fără nume, iar îmi debitează mintea tâmpenii existențiale... b..bb...bbullshit!

Mi-e somn...

Mă regăsesc perfect în versuri...

First of many

2011-10-21T14:50:00.001+03:00

Ar putea părea insignifiant și patetic dar ... am început bine. Prima mea notă la facultate, 9/10 la biofizică. Da, știu, e doar un hand in de laborator, nimic cu adevărat valoros, dar e ideea... așa cum începi, la fel continui. Sau cel puțin îmi place să mă mint frumos :)), un fel de încurajare înainte de examenul de marți de la biochimie.

Povești noi

2011-10-20T23:34:00.003+03:00

Sunt foarte obosită. Am avut o zi grea... și cu toate astea nu pot să nu filosofez. Parcă prind mai multă inspirație în zile reci și obositoare ca asta... am avut atât de multe în minte pe care vroiam să le postez, dar am uitat tot.
Sunt răcită, mi-ami pierdut vocea pentru 2 zile și nici acum nu este chiar grozavă, materia se aglomerează... și pentru prima dată nu mai vreau să treacă timpul atât de repede. Mi-aș dori ca zilele să aibă mai multe ore, să am mai mult timp să fac tot ce îmi place. Cât de ciudat este ca în sfâtșit să nu mai am niciun obiectiv delimitat temporal, să nu mai alerg aiurea după situații de-o clipă, ci pur și simplu să mă găsesc aici unde sunt. Mi se par acum atât de scurte zilele și am senzația că trec atât de repede...
Chiar mă gândeam cât stăteam în stație să aștept autobuzul... că nici nu am simțit prea mult din splendoarea Clujului recent. Pur și simplu nu am chef să ies în oraș... și nu doar acum că sunt răcită, dar mereu. Sunt prea obosită. Mă trezesc la 6, fac 10 minute până în stație, 15 minute pe drum, 30 minute stau în curte că mi-a ajuns autobuzul prea devreme. Încep cursurile, mai am ceva pauze de o pizza pe Piezișă ori un covrig la poartă - după buget -, mă întorc la facultate, mai citesc ceva, mai pierd vremea în laboratorul de anatomie... și apoi alerg după autobuz, pe care desigur, îl pierd... naveta e sport extrem recent :)). Dar nu mă deranjează. Drumul din clinică până la poartă noaptea este cel mai feeric posibil (asta dacă mi se permite folosirea unei astfel de comparații). Are campusul un aer occidental, curat, aparte.
Apoi mai stau 30 minute în stație că este abia 20 ... și trec rar mașinile, mai fac 10 minute până în staâie, 10 acasă. Ajung și timpul trece iar prea repede. Abia îmi permit să visez aiurea, același vis pe care îl știu, ciudat, stupid și fără niciun fel de consistență, numai fiindcă nu mai știu a visa altceva și nici măcar nu am timpul necesar să creez noi cadre.

Îmi plac stelele Clujului noaptea. Cartierul meu este atât de liniștit și de curat... încât este o splendoare să mergi la pas lent - asta dacă nu îngheți de frig -, să privești spre cer, să privești la vilele nou răsărite ... și să visezi.

... Aș vrea să fac ceva interesant, dar nu am energie. Mâine am cea mai lejeră zi. Aș putea să mă duc prin oraș dar cred că vin acasă. Am de recuperat zeci de ore de somn. Și iarna prea bate la ușă. Să o gonească cineva.

PS: Toate-s faine, dar asta nu înseamnă că nu există uscături în pădurea MV. Azi am crezut că tai una, să nu mai strice peisajul.

PSS: Mă distrez totuși suficient de mult la școală.

Noutăți din Grupa 15

2011-10-18T23:22:00.004+03:00

... Am răcit. Am răcit atât de rău că nu mai am voce deloc și dacă încerc să deschid gura să spun ceva scot niște onomatopee destul de amuzante. Așa nu îmi place când mi se întâmplă asta.

În fine. Azi mi-am schimbat lookul. A durat destul de mult să mă autoconving să fac asta, dar într-un final am reușit. Am fost la un salon destul de fain din Cluj și chiar sunt mulțumită de ce a ieșit.
Înainte:

După:

Pe la școală e bine. Mult de învățat, dar și multă distracție. Nu mai e ca la liceu, e mult mai rău :)). Glumesc. E o plăcere să vii la ore, chit că unele ore de curs pot deveni incredibil de obositoare, mai ales că lunea am de la 8 la 20. Alte ore de curs sunt superdistractive. Chiar o plăcere, iar laboratoarele... pfff... mereu o plăcere. Deocamdată continui să cred că Dumnezeu mi-a dat exact ceea ce trebuia. Se vede că e pasiune.
Chimia a redevenit pasiunea mea, ca pe vremuri... și fiind vorba de asta... marți am primul examen: colocviul de laborator la biochimie. E frumos. Mult de învățat pentru el, dar sincer, orele de laborator la biochimie păreau să treacă cel mai repede, deși sunt 3 consecutive... dar sunt foarte antrenante și frumoase. Iubesc materia asta... deocamdată. Sper să fie bine și la colocviu.

În rest... toate bune și frumoase. Tuhlai da tare frig mai îi în Cluj!!

It's all because of you

2011-10-14T08:38:00.003+03:00

Ieri eram în extaz... așa sunt de la o vreme... entuziasmată din cel mai mic motiv. Am aflat că ASMV-ul face parte tot din USR deci nu voi avea niciun fel de problemă, nici măcar de conștiință. Eram superfericită... și încă sunt din acest punct de vedere.

Am văzut pentru prima dată ceva concret la microscop...

... și am visat iar tâmpenii azinoapte. Azi iar voi sta cu gândul aiurea, capul în pământ și o durere interioară ciudată.
E destul de târziu și ar trebui să plec în oraș. Mai am destule de rezolvat până încep laboratoarele de azi. E atât de bine să fii student. E și greu... dar pentru mine studenția este o revelație, o transformare totală... și totuși uneori mă întorc la ceea ce am cunsocut atât de bine, și mă roade atât de tare. Nu mai știu de mult să plâng. Nu am mai experimentat de mult sentimentul, dar tare mă zgârie ocular melancolia. Aș vrea să cred că ar putea fi un motiv, dar cred că nu este suficient.

Enough...
Azi aș vrea să stau acasă. Azi aș vrea să nu fac nimic. Azi aș vrea să nu zâmbesc... azi aș vrea să mai visez puțin, chiar dacă doare. Poate mai văd tristețea măcar o dată. Ce rea e viața.

Facultate

2011-10-11T22:28:00.005+03:00

Stau de ceva timp și sper să prind o fereastră din ce am eu de făcut pe aici... ca să pot povesti cum este la facultate. Am avut câteva solicitări... așa că... să începem romanul.

Este frumos. Este mult mai bine decât mă așteptam și mult mai plăcut decât credeam.
În primul rând facultatea - așa cum probabil am mai spus-o - este într-adevăr la rang European. Campusul este superb, totul este curat, îngrijit... mă simt ca în filmele americane. Principiile sunt foarte liberale dar totodată se merge pe o libertate pozitivă. Îmi place că avem tot campusul cu toate clădirile la un loc... avem parcuri în față cu flori și gazon (pajiști - cum le numesc profesorii noștri), se poate sta acolo, și cu toate astea e în continuare supercurat. Se reciclează selectiv. Și nu doar cu numele. Ce să mai, este civilizat.

În ceea ce privește materiile... am cursuri doar lunea, de la 8 la 20.. e cam aglomerat dar e bine. În restul săptămânii am laboratoare. Port halat peste tot. Am început să văd și din hainele normale halate. Trebuie să îmi mai cumpăr încă unul lung dar nu mai găsesc... off.. am nevoie de mai multe. Și bonetă... și șort.
În fine :)). Orele sunt până acum ok. Adică nimic nou sub soare. Am fost destul de atentă în liceu ceea ce m-a ajutat. Doar la anatomie mai intervin chestiuni noi. Măh rog. Asta doar deocamdată.
Săptămâna trecută am dat lucrare la biofizică. E destul de aiurea dar merge. Orarul încă nu e definitivat și devine enervant. Dar merge și asta.
Azi am făcut individual primele experimente la biochimie. FOARTE GENIAL! Mereu mi-a plăcut chimia... și acum continuă să îmi placă.
Fac germană și sunt cam tristă că o iau de la 0... și eu stau și mă uit pe pereți. Am cerut modul de avansat...sper să meargă.
Am lipsit la cursuri... ca eram la Vâlcea... ah și da, mi-am schimbat buletinul. Sunt Clujeancă. Nu flotant... ci definitiv. Nu mai îs oleancă, mi-s adreleancă tulai!

Au venit ai mei săptămâna trecută și am făcut o ieșire în familie la concertele cu Scorpions și Smokie. Primul a fost supergenial... am rămas încă în șoc cât de buni sunt încă. Îi ador... cât despre Smokie a fost destul de trist să îmi văd trupa preferată "murind pe scenă". Dar e altă poveste. Cluj Arena este un stadion foarte simpatic. Sper să vină și Green Day/ Guns n Roses... fac foamea 2 luni să merg dacă este nevoie :)).

Colegii sunt super faini. Chiar îmi plac la nebunie. Suntem grupe de 15 si am doar 3 băieți în grupă, dar e bine. Fetele sunt chiar ok, îmi plac. Profii ok, colegii ok, campusul ok, Cluju ok... ce să mai... totul e bine!

PS: Mă enervează doar că am început să visez noaptea că mă întreabă lumea la ce facultate sunt și răspund medicină... sunt felicitată și când adaug veterinară... reacția se schimbă puțin tinzând spre repulsie. E mai grea ca umana, dar este extraordinară. Cred că animalele sunt mai nobile ca oamenii. Strigând oamenii pe nume de animale, jignim animalele.

Și poze... nu ai cine știe ce calitate la camera mea de la tel...dar e biiiine!

"Îi bine în facultă"

2011-10-07T01:01:00.001+03:00

Hmm... iar am făcut o pauză destul de lungă. Ultimul post a fost fix când blogul meu a făcut 4 ani. Mulți înainte.

Well... oficial sunt studentă la Medicină Veterinară în Cluj, Grupa 15... și sunt super fericită. E mult de învățat dar profii și campusul... toate... sunt de nota 10 cu felicitări. Respectele mele.

Voi scrie cândva mai multe și voi pune și poze... dar mai întâi să fac.

Pupici colegilor mei de grupă care citesc asta :)).

Careful

2011-09-21T00:51:00.000+03:00

Best memories

2011-09-19T21:57:00.003+03:00

The good memories are the ones that really remain and the ones that really count. No matter how hard you try to keep something real, you won't as long as you can't accept the truth.

Pentru că

2011-09-14T11:13:00.003+03:00

You'll never shine alone...

Se aude mut în cască, șoptește o voce atât de cunoscută și totuși mult prea străină.
Glasuri, ceasuri, simfonii de liniști și lupte infernale cu haosul. Cine zicea că noaptea le rezolvă pe toate? Cine își permite să ne mintă la nesfârșit că vom afla răspunsurile căutate, într-un final? Dar finalul nu a venit și nici nu se anunță prea curând.
Cât de triviale se dovedesc a fi cuvintele... și cât de lipsite de sens. Mi-aș dori să spun ceva, orice, dar o pot lungi așa la nesfârșit, ascunzându-mă de cuvinte, folosindu-mă chiar de ele.
*Moment blond inspirațional*

Diverse

2011-09-12T19:58:00.002+03:00

Copiii au început școala astăzi.

De-abia aștept să mai simt și eu încă o dată acea emoție extraordinară de a fi boboc.

Trolololol

2011-09-11T01:49:00.002+03:00

Found a way to forget about Facebook :D.

MMORPG, WOW. Again.

Thanks to someone really special I have my first account... My own account... Yaaay <3

Thank you honey <3

Pagini scrise in trecut

2011-09-10T12:05:00.006+03:00

Uneori... rămânem blocați în timpuri pe care știm că nu le vom mai regăsi vreodată. Uneori filosofăm cu stupoarea specifică necunoscutului, milioane de variante pe care le-am fi trăit atunci dacă nu am fi fost atât de blocați în acum. Sunt timpuri pierdute... toate acestea. Inutil mai privim spre străzi goale pe care obișnuiam să ne lăsăm purtați de vânt și de iluzia unor sentimente pierdute.
Resimt în mine un frig infernal de iarnă, îl simt acum, căci atunci eram fermecată. Resimt frigul și durerea în oasele zdrobite acum. Resimt o liniște specifică străzilor lungi, întortocheate și line pe care obișnuiam să le colindăm. Resimt pacea autobuzelor goale și mohorâte. Mă îndrept întru acolo și mă opresc într-o stație. Mereu este ceva legat de noapte, stele, o stație de autobuz, un bețiv timid, un tremur, o sărutare, o lumină roșie pe cer, în depărtare. Îmi plăcea să caut semne, îmi plăcea să visez... obișnuiam să cred.
Nu mai am de mult talent. Nu mai am de mult inspirație... și totuși mi-aș dori să te mai cânt măcar o dată în imnurile mele. Mi-aș dori să pot să-mi amintesc cum este să scrii... mi-aș dori - nu pentru tine, ci de dragul meu - să mai pot simți o dată pe viu fuga aceea copilărească, sentimentul fals - dacă nu a putut fi real - iluzia unei posibile romanțe vii. Mi-aș dori să mai vărs o lacrimă, să mai pot. Mi-aș dori să mă pot întoarce pe străzi străine cu denumiri turbate... pe acele vej-uri pe care speram că aveam să îmi petrec urătorul interval, la fel de lipită de tine cum am încercat să fiu mereu. Aveai ceva celest ce mă atrăgea mereu.
Fiecare din noi... ne naștem o singură dată, dar murim de mai multe ori. Renașterea aduce cu sine rănile trecutului. Sunt adormiri din care ne trezim, dar nu mai naștem. Tu încă nu te-ai născut. Din păcate nu am avut eu forța să fac asta... dar eu, eu mă simt moartă aici. Sunt încă pe aleea lui 3513 sau 3515 și încep să uit. Nici nu mai știu și totuși doar așa mă mai menâin vie. Bântui locurile acelea. Dar nu vei știi niciodată. Nu vei știi ce e real și ce e poveste.

Prea târziu am înțeles. Ceartă-mă că am iubit... dar nu regret. Acum am demnitatea să văd și să înțeleg. E bine tot ce a fost. Exact cum a fost. Am avut totul.

Mă mulțumesc cu gândul că nu vei citi vreodată.

Drum retrovers.

Drunk... once again

2011-09-09T23:39:00.004+03:00

And this is the moment when you think... ah frank... who the hell could have imagined. It's some sort of a moral... "be careful what you wish because you just might get it". And you may not want it. Or you way want it but just not for the time being. Just... later on. You have the perfect guy for you... he loves you and treats you the way you have always imagined... and you are just numb and cannot react.
I feel awkward right now. It's as if everyone's clocks have started ticking... except for mine. Mine is blocked. Lacks batteries. I have the most wonderful thing but it's just not for me. I may have wanted all of this but the script was totally different, and so were the main actors. The lead role belonged to someone else and now it seems just like a bad cover. I dk. I don't want anything... but I am pulled into choosing. And I am pissed, and I am tired ... and I would liked things to have been a little simpler. And I would have pretty much enjoyed something else now, something like an ice cream, some sleep or a pina colada.
Ah frank. Another freakin' day... I'm stuck here and have no window to escape. I wish I had things figured out just once.

Green Day fever every now and then...

2011-09-08T22:06:00.001+03:00

It's been a while...

2011-09-07T01:37:00.002+03:00

You don't get to call me a whore. When I met you, I thought I had found the person that I was going to spend the rest of my life with. I was done. So all the boys and all the bars and all the obvious daddy issues, who cared, because I was done. You left me. You chose her. I'm all glued back together now. I make no apologies for how I chose to repair what you broke. You don't get to call me a whore or speak about me the way you do

Let it rain over me

2011-08-30T18:15:00.001+03:00

Ai ai ai... let it rain over me...

Mexican girl..

2011-08-29T09:26:00.002+03:00

Ciudat sentiment... acela de a trezi în fiecare dimineață cu zâmbetul pe buze și a te culca în aceeași formă ireproșabilă... chiar dacă prin "a dormi" se înțeleg 3-4 ore...

Răsturnare de situație

2011-08-26T10:24:00.004+03:00

E bine măcar că spre sfârșitul vacanței încep lucrurile să se remedieze, să prindă culoare, gust și formă. Oarecum mi-era dor să am zile lumină complet bune. Nu mă mai arunc nici să cred, nici să declar... nici măcar să gândesc prea mult. E bine, îmi place, asta contează.

Mulțumesc! :)

Eveything changes

2011-08-23T12:20:00.000+03:00

It's sad when people you know
become people you knew.
When you can walk
right past someone like they were
never a big part of your life.
How you used to be able to talk for hours.
And how now, you can barely even look at them.

I miss everything I never really had.

Bla.

2011-08-21T13:49:00.002+03:00

Azi trebuia iar să pornesc la drum... să încep activitatea... dar iar m-am răzgândit în ultimul moment. Nu prea am vitalitate... dorm tot mai puțin în fiecare noapte :)) dar nu regret, distracția este cea mai importantă.

Astăzi mă simt superb.
Astăzi mă simt eliberată.

Cum funcționează

2011-08-19T08:29:00.005+03:00

Sunt momente în care trecutul revine în prezent, iar prezentul nu mai are nimic de oferit. Ce este mai înțelept de făcut? Probabil să lăsăm timpul să modifice prezentul, să vindece și să purifice. Abia atunci vom avea forța și demnitatea să închidem toate amintirile într-o cutie și să punem capacul. Până ce nu ne iertăm cu adevărat pe noi înșine, umblăm doar buimaci și ne hrănim cu himere. Vrem să retrăim trecutul dar trăim în negare, nu putem recunoaște cu adevărat și îl înlocuim pe celalalt cu prima imagine asemănătoare pe care o lipim cu scotch peste ceea ce iubeam. Iar tu, suflet nevinovat ce accepți și favorizezi asta, chiar nu realizezi că ești un decupaj lipit superficial pentru a ascunde ceva ce nu mai e? Chiar nu realizezi că într-un final rana se va cauteriza și scotchul se va dezlipi, iar tu vei fi mototolită și aruncată la gunoi sau, în cel mai fericit caz, căzută, uitată undeva în afara cutiei. Căci atât eu, cât și el... și poate chiar și tu... toți știm că locul tău nu există în acel tablou, în cutia aceea. Ești doar un cui menit să-l scoată pe-un altul.
E trist, știu, dar adevărat. Eu una, prefer să pun capacul și să încep o cutie nouă decât să împroșc cu noroi ori aventuri fără rost, ceva ce cândva reprezenta fericirea mea.
Acum... mai am doar câteva memorii de legat, și amintirea devine complet stocată în cutie, de unde o voi putea privi numai cu drag, într-un cadru organizat și într-un timp oarecare.

I'm almost moving on... with dignity.
You should have kept your promises, accept the memories and respect them. Only time heals... and doing what you've done... makes you a weak person.

Cu mică întârziere, dar cu mult sentiment.

2011-08-17T18:56:00.006+03:00

Când am intrat în Interact, scopul meu a fost unul foarte stupid... și am venit mai mult luata pe sus fiindca oricum știam deja de ani buni tot ce mișca pe acolo. Mai târziu chiar am început să mă atașez de membri și chiar să pun suflet în fiecare proiect. Nu credeam vreodată că voi ajunge să îmi fac atât de mulți prieteni de aici și să cunosc atât de multă lume extraordinară, copii inteligenți, amuzanți, creativi... și mai ales care au atât de multe de oferit.
Stuff-ul s-a schimbat, unii au venit, alții au plecat... dar esențialul a rămas acolo: prietenia. Rotary-ul chiar a făcut un lucru extraordinar prin această organizație.
În orice caz, chit că nu mai sunt la voi, chit că mă voi muta foarte curând la fratele mai mare - Rotaract, voi veți rămâne mereu parte din viața mea, parte din mine.

Vă mulțumesc din suflet pentru tot ce ați făcut pentru mine, pentru fiecare încurajare și fiecare mustrare... și mai ales... pentru primirea extraordinară pe care mi-ați făcut-o ieri la proiectul vostru. Chiar m-ați făcut să simt că am însemnat ceva și vă mulțumesc enorm pentru asta!

Sper să ne mai vedem, să ne auzim, să vă pot ajuta în continuare când/dacă veți avea nevoie de ajutor, și vă doresc mult spor în continuare la proiecte și... să auzim numai de bine!
Am încredere în voi.

Cordial,
(hopefully not for the last time)
GT.

Past Vice President Interact Club Ramnicu Valcea (2010/2011),
Past District Interact Project Coordinator 2241 Romania si Republica Moldova.

Never mind...

2011-08-17T11:16:00.002+03:00

... Și abia atunci realizezi pentru cine ai făcut tu sacrificii.

Pai se mai merită să mai faci ceva de dragul altora vreodata?

:) Încep să cred că nu.

I heard, that your settled down.
That you, found a girl and your married now.
I heard that your dreams came true.
Guess she gave you things, I didn't give to you.

Old friend, why are you so shy?
It ain't like you to hold back or hide from the lie.

I hate to turn up out of the blue uninvited.
But I couldn't stay away, I couldn't fight it.
I'd hoped you'd see my face & that you'd be reminded,
That for me, it isn't over.

Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best, for you too.
Don't forget me, I beg, I remember you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"
Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead, yeah.

You'd know, how the time flies.
Only yesterday, was the time of our lives.
We were born and raised in a summery haze.
Bound by the surprise of our glory days.

I hate to turn up out of the blue uninvited,
But I couldn't stay away, I couldn't fight it.
I'd hoped you'd see my face & that you'd be reminded,
That for me, it isn't over yet.

Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remember you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead", yay.

Nothing compares, no worries or cares.
Regret's and mistakes they're memories made.
Who would have known how bittersweet this would taste?

Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remembered you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"

Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remembered you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"
Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead, yay yeh yeah

Wild World

2011-08-15T20:33:00.000+03:00

I feel empty inside.

Inca un top

2011-08-11T19:52:00.013+03:00

In ultima perioada m-am uitat excesiv de mult la filme... si nu o data m-am regasit atrasa de anumite personaje din acestea. Nu stiu viata reala a actorilor, insa rolurile jucate sunt extraordinare. Felicitari scenaristilor, actorilor si regizorilor... <3

Locul 10: Sheldon Cooper (Jim Parsons) - Spre deosebire de restul celor ce se vor regasi in topul meu, Sheldon nu lupta pentru dragoste, razbunare... de fapt personajul lui este de un egoism si o ironie superbe. Replicile, actiunea, sarcasmul... il transforma intr-un "geek" de nota 10 ce nu poate sa treaca neobservat. Nu poti sa nu te indragostesti de el!

Locul 9: Sam Winchester (Jared Padalecki) - Inalt, zambet frumos... ah stai nu asta era :)). Personajul este de o sensibilitate ce nu poate trece neobservata. Are puteri pe care stie cand sa le foloseasca, incearca sa traiasca o viata simpla insa ajunge sa lupte impotriva fortelor raului pentru a-si razbuna mama, prietena si tatal.

Locul 8: Viktor Navorski (Tom Hanks) - Emigrantul fara viza si drept de intrare in America, personaj principal al filmului "The Terminal", Viktor reuseste sa invete limba engleza citind stirile din aeroport, se lupta cu antipatiile nationaliste, se indragosteste, sufera ... si totul pentru a putea indeplini un vis maret: totul pentru a intregi amintirea tatalui sau. Un film superb, un personaj pe masura!

Locul 7: Carlton Banks (Alfonso Ribeiro) - Personaj secundar al serialului "Fresh Prince of Bel Air" insa de o naivitate si frumusete interioara iesite din comun. Imi aminteste exact de cei mai frumosi ani ai vietii... pe care ii si traiesc :))... Pur si simplu imi vine sa il imbratisez de fiecare data cand apare pe ecran.

Locul 6: Henry Roth (Adam Sandler) - "50 First Dates"... desi este specific tuturor personajelor interpretate de catre Adam Sandler sa se prosteasca si sa fie reprezentate ca familiste, indragostite samd... acest personaj depaseste foarte multe limite fiind foarte greu de scos din fictiune... el se indragosteste de o straina bolnava si lupta in fiecare zi pentru a-i face viata mai frumoasa. Splendid.

Locul 5: Alex Fletcher (Hugh Grant) - "Music and Lyrics" a fost mereu unul din filmele mele preferate datorita acestui personaj a carui viata deloc admirabila reuseste sa se schimbe in final din dragoste. Dupa ce tip de 4 decenii se bucura de celebritate si se amageste ca singuratatea nu este un lucru chiar rau, ajunge sa se indragosteasca de o fata simpla, naiva si aparent prostuta, regasindu-si speranta prin dragoste "All I wanna do is find a way back into love, I can't make it through without a way back into love..."

Locul 4: Denny Duquette (Jeffrey Dean Morgan) - Desi poate in renumitul serial "Grey's Anatomy" as fi putut sa ma concentrez mai mult asupra lui Derek Shepard, am preferat sa raman la acest personaj episodic ce este adus in atentia publicului prin sipla dar superba poveste de dragoste cu una dintre interne. O relatie interzisa, platonica, insa de pe urma careia ramane o urma imensa de durere si sentiment. Nu stiu cum se face dar pe mine m-a cucerit definitiv chiar prin putinele aparitii... extraodinar rol, extraordinar actor.

Locul 3: Clyde Shelton (Gerard Butler) - In "Law Abiding Citizen" chiar s-a intrecut pe sine insusi. Cu mult curaj, multa dexteritate si 10 ani de studii, inginerul reuseste sa lupte impotriva sistemului, sa il rastoarne complet si obtine dreptatea si razbunarea. Lupta pentru femilie va fi mereu o tema adorata de mine.

Locul 2: Marshall Eriksen (Jason Segel) - Cel mai sensibil si mai dragut personaj al serialului "How I Met Your Mother" m-a cucerit total prin firea copilaroasa, dragostea mereu afisata, contrastul dintre aparenta fizica si aceea emotionala. Congrats for that!

Locul 1: Dominic "Dom" Toretto (Vin Diesel) - Protagonistul seriei Fast and Furious ascunde in spatele unui fizic lucrat si deloc neplacut, un caracter puternic, protector, mereu pe pozitie, generos, iubeste si apara adevaratele valori morale, lupta pentru razbunarea persoanei iubite... ce sa mai. EXTRAORDINAR!

Cheers! Propun pe fundal putina veselie:

Ziua Recunostintei

2011-08-10T15:36:00.006+03:00

Vaaai. Acum realizez ca e 10 august! Sunt 2 ani de la prima zi a recunostintei!!! Poate ar trebui sa reiau traditia intrucat in momentul de fata sunt foarte fericita si recunoscatoare universului pentru tot ceea ce am.

Dar... am niste multumiri speciale de acordat celor ce in ultima luna chiar mi-au dat mai multa incredere in mine si m-au incurajat sa imi urmez visul si sa fiu puternica: mami si tati <3. Cei mai minunati oameni de pe pamant.

Si acum... iar alfabetic, cum v-am obisnuit (si dezobisnuit de cateva luni)... multumiri tuturor celor ce au venit la momentul potrivit cu o vorba buna sau o tacere binemeritata:

Adi - esti chiar cap de lista. Doar de curand am descoperit cat de mult semanam si cat de multe piedici comune ni se intind in viata. Racule >:D<. Te apreciez enorm si iti multumesc ca m-ai incurajat sa privesc inainte atunci cand as fi vrut sa dau inapoi. Toata simpatia mea.

Adina - In primul rand esti o duda. In al doilea rand, esti duda mea preferata! Iti multumesc ca m-ai lasat atunci cand am avut nevoie de asta, ca m-ai lasat sa fiu o scorpie fara sa te superi...si iti multumesc ca din toata lumea... tu ma cunosti cel mai bine, si culmea ironiei, inca ma iubesti desi ma cunosti atat de bine. <3 Esti za best.

Ana - Esti cea mai veche prietena a mea... mi-as dori sa fim in continuare atat de apropiate si sa reusesti sa vii in Cluj, sa ne continuam traditia :)). Iti multumesc pentru cine esti.

Andy G - Tu si acum apari pe aici :)). Ceea ce e de admirat. Putini s-au pastrat de pe vremuri... dar stii cum e cu prietenii... la nevoie se cunosc. Sau la suferinte comune. Cand vii in tara... nu uita sa dai semnale! >:D<

Bogdan - In ultima vreme ar trebui sa iti fiu cea mai recunoscatoare pentru iesiri, pentru linistea si rabdarea de a-mi asculta toate tampeniile, pentru incurajarile multiple, pentru ca nu m-ai lasat sa o iau pe carari si m-ai "trezit" atunci cand eram la un pas de a face vreo prostie. Iti multumesc ca ai fost langa mine la orice ora din zi si din noapte cand am avut nevoie de tine. Fiecare gest a insemnat enorm pentru mine. Fiecare "Teo? :D :))"... cod secret... mi-a mai starnit un zambet. Ma bucur enorm ca m-ai incurajat sa scriu pe blog si sa redevin cine eram. Iti multumesc.

Cipi - Boooossss!!! :))) ce ma faceam eu fara entuziasmul tau, fara incurajarile tale, puterea de a visa, curajul de a crede si dorinta de a lupta? Mi-ai transmis de la distanta tot ceea de ce aveam nevoie pentru a fi fericita si a crede in viata. De-abia astept sa vii in tara sa ne vedem la o portie copioasa de ras, in direct... fara sa ne mai pice netul pe rand si sa ne bagam picioarele :))). Mi-e dor de tine! (Tu m-ai vazut, am capul mic da plin, da mic...) =)))) legendar.

Dan (Vlad :>) - Iti multumesc ca ma lasi sa fiu eu insami, ca ma intelegi, ca imi accepti toate crizele si ma incurajezi... si mai ales... ca pot fi si altcineva foarte lejer, fara sa ma judeci... ba dimpotriva, ma incurajezi sa fiu cine vreau sa fiu. Iti multumesc.

Gabi - Daca nu erai tu... probabil muream de foame! Si daca nu aveai blandetea ta specifica... probabil nu mi-as fi regasit linistea uneori. Iti multumesc.

Goe - Stiu ca failez rau la LOL...dar macar m-ai mai scos din ale mele :)). Apreciez.

Iulia - iti multumesc ca m-ai incurajat atat de mult. Chiar e superb sa vezi ca mai exista cineva care crede in tine si in valorile tale si iti seamana atat de mult.

Livia - Ajutandu-te pe tine m-am ajutat pe mine. Este superb sentimentul. Iti multumesc.

Mike - U're adopted! :))) But I love you like crazy, and without you... I'd be damned. >:D< <3 You know very well how I feel...

Radu - Trancaneli lungi la telefon, discutii despre tot ce se poate, planuri, vise, sperante, afaceri, bla bla bla... Daca nu erai tu... probabil uitam cat de minunat este sa ai un frate si un prieten (atunci cand aveam cea mai mare nevoie de asta... si nu il aveam pe al meu aproape ). Iti multumesc enorm!

Razvan - Merci pentru fiecare cuvant, incurajare, gluma si zambet. Ah ... si pentru reactia legata de facultate... si pentru tot ceea ce esti.

Silviu - Don't change, man! Esti omul potrivit, la locul potrivit.

Tavi - Cred ca ai ales cel mai bun moment pentru a ma intreba de vorba... si a fi langa mine. Iti multumesc din suflet pentru ceea ce ai facut pentru mine... si pentru ceea ce esti. Am ratat iesirea, dar o recuperam... mai ales acum ca am ramas aici.

Victor - o imbratisare la momentul ei poate fi mai buna decat un milion de cuvinte. Iti multumesc pentru asta.

Xenia - Esti minunata si ma bucur enorm ca am avut sansa sa devenim prietene atatde apropiate. Ai un suflet nemaipomenit si iti multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna sa ii pese cuiva si sa ti se simta dorul. Multumesc :*

Sincer, sunt foarte fericita sa am asemenea prieteni langa mine... si chiar sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru voi toti! Nu stiu ce am facut de mi-a dat niste persoane atat de speciale alaturi... dar chiar nu as fi crezut vreodata ca merit atat de mult!

Va iubesc enorm!

Tabere gratuite pentru copiii cu dizabilităti

2011-08-10T13:03:00.000+03:00

Se organizează tabere gratuite pentru copiii cu dizabilităti (locomotor, auz, vorbire, sindrom down și autism) cu care vor lucra specialisti si psihologi. Copiii trebuie să aibă între 6-16 ani si să fie scolarizati si însotiti de părinti (gratuitatea este atât pentru copil cât si pentru părinte). Fiecare copil va primi 100lei si cărti. Să se sune la numărul 0737877179 sau 0737877178 - Diana Budeanu sau Irina Rădută. Mulțumesc. Dati mai departe să se bucure cât mai multi copii de aceste tabere.

Well...

2011-08-09T19:37:00.005+03:00

Ploua atat de frumos incat nu mi-as putea imagina pentru nimic in lume ca este inca vara. Incep sa reiubesc toamna, ca acum mult timp cand insemna pentru mine mai mult decat o gaura in suflet... Inainte obisnuiam sa vad in toamna un sfarsit necesar ce avea sa inghete sentimente pentru ca mai tarziu acestea sa poata invia, primavara.

Ei bine... imi place sa vad ca se lasa toamna pentru ca incep sa am noi sperante. Ma mai amagesc din cand in cand cu vise marete, mai cred din cand in cand ca exista tot felul de creaturi mistice si energii menite sa ne aduca exact ceea ce ne dorim dar... uneori ma lovesc de ceva mult mai dureros: realitate.

In orice caz, pentru toti cei ce ma intreaba... It's time to be a big girl now :). I gave up on following others and just got on my own two feet. It's hard to do so, but I am happy with it. Am facut o promisiune fata de mine insami acum ceva timp... si chiar am spus-o public, si de fiecare data cand ma gandeam la noul meu drum imi veneau in minte conversatiile din orele de germana cand spuneam asta... si intr-un mod foarte dubios... sunt recunoscatoare constiintei mele pentru asta... dar ziceam ca atunci cand chiar se va termina totul si voi inceta sa mai vreau si sa mai sper in acest vis stupid... cand voi trai iar numai pentru mine si imi voi recapata ambitiile... ma voi intoarce din drum si imi voi urma visul pe care il aveam inainte, caci niciodata nu e prea tarziu. Eh, cam asa a si fost. Long story short... I will live up to that dream/promise.

Meanwhile...
vreau foc de tabara, iesiri noaptea, prieteni... cat inca mai pot!!! :(

Unde dai ... si unde crapa

2011-08-08T22:34:00.003+03:00

Tot cerul e retrograd... cam totul merge inapoi... doar avioanele inainte :)).
Eu am ramas pe loc :)).

Long story short, change of plans. Tocmai am avut o viziune care mi-a suflat ca e momentul sa o iau de la zero pe drumul pe care mi-l doresc cu adevarat. Inca nu e prea tarziu <3.

Time... passes by and changes everything

2011-08-06T16:10:00.005+03:00

Nu-mi vine sa cred cat de repede trece timpul. Astazi cam asta a fost tot ce m-a obsedat. Obisnuiam sa cred ca totul se petrece in slow motion ... ca lumea se misca prea lent, ca amintirile vor tine o vesnicie... dar imi dau seama ca nu e deloc asa.

Am nimerit intamplator pe pagini din trecut... pe care cand le citesc simt ca le-am trait (scris) intr-o alta viata. Imi amintesc perfect totul, dar ca si cum as fi vazut un film, as fi trait sentimentele odata cu protagonistii ce, intr-un mod ironic, nu ma includeau... dar totul este de parca empatia m-ar fi ajutat sa simt. Si atat. Acum totul este redus in intensitate si incerc sa mai mocnesc doar cateva sentimente.

Pe de alta parte, mai realizez ca tot ceea ce simtim este pur subiectiv, in sensul ca simtim numai pentru ca VREM NOI sa simtim... si chiar si cand credem ca nu putem, daca se intampla sa avem parte de "un dus rece" (nu literalmnete), care sa ne trezeasca la realitate, putem foarte usor sa nu mai simtim, sa refuzan sa o facem. Cam asa este si cu amintirile...

Si alt ceva legat de timp... si de trecerea luni. Acum, desi nu este mare lucru ceea ce urmeaza sa se intample - chit ca acum mi se traseaza coordonatele vietii, si poate doar dramatizez eu totul dar chiar imi place sa traiesc intens sentimentele si sa le dau culoare si intensitate - chiar ma gandesc cu melancolie la toate momentele frumoase. Nu imi vine sa cred de cat timp asteptam asta, nu imi vine sa cred cati oameni am reusit sa cunosc si sa cuceresc, chiar cu firea mea impulsiva, colerica si plicticoasa. Mereu am fost cea care vorbea mult si avea mereu o poveste de spus... dar aparent am gasit si oamenii care sa ma asculte. De-asta poate acum imi este atat de greu sa ma despart de ei. Am primit zilele astea cele mai calde si mai sincere imbratisari... si sunt fericita ca au fost si numeroase... ceea ce inseamna ca intr-adevar... am reusit sa acumulez o comoara mai mare decat as fi crezut.

In fine, tot legat de trecerea timpului... anul trecut pe vremea asta imi amintesc cum eram si eu la inceput, in bordul ITC-ului... si acum deja am fost la ultima sedinta... acum deja am stat si am admirat eu eforturile celoralti. Ma vad parca pe mine in acele zile...dar e atat de indepartat, timpul a reglat atat de multe... si nu ma mai recunosc. M-am maturizat chit ca uneori sunt imatura, m-am schimbat chit ca uneori sunt la fel. Nu stiu, e ciudat. Dar sunt fericita. Ma simt mai puternica, ma simt imuna, ma simt in regula si, desi sunt nimeni, ma simt cu adevarat cineva.

Va multumesc din suflet pentru aceasta intampinare superba de plecare. Datorita voua acum ma simt completa!

Ne auzim in cateva zile... am de terminat niste bagaje :)).

Melancolie

2011-08-06T02:00:00.004+03:00

Este ora 2:00... sunt atat de aproape de un moment pe care il astept de ani buni, si mai ales cu cea mai mare nerabdare de un an. Poate cel mai potrivit loc pentru a scrie ceea ce simt ar fi un jurnal intim, dar simt ca de ceva timp nu am mai fost eu insami, cea careia nu ii pasa de ce cred ceilalti si nu ii era frica sau rusine sa se vaite sau sa spuna ceea ce gandeste. Am ingropat o parte din mine pe care de bine de rau unii o iubeau si mi-au marturisit ca le lipseste, pentru a face pe plac celor ce nici macar nu deschideau ochii spre a vedea.
In fine, sunt foarte melancolica acum. Am trecut in ultimele 24 de ore prin multe zone ce mi-au trezit foarte multe amintiri... in timp ce impachetam parca citeam povestile hainelor si geamantanelor... sunt inconjurata de amintiri si vanata parca de ele.
In orice caz, viata mea s-a schimbat radical, gandurile mele sunt date peste cap... si intr-un timp mai putin sesizabil intreaga soarta va fi alta. Ceea ce s-a intamplat imi aminteste de bine cunoscutul efect fluture (butterfly effect).

Schimbarea a aparut foarte brusc. Multa lume a fost surprinsa cand a aflat ca duminica deja plec din Valcea... si spre marea mea surpriza, multa lume a vrut sa ne intalnim... unii mai sentimentali, altii mai putin... dar chiar inseamna enorm pentru mine, fiindca am realizat astfel cat de importanti sunt cei de langa noi. De mult am trait numai cu "ochii inchisi", fara sa fiu capabila sa vad ce oameni minunati sunt in jurul meu. Mai e putin si se fac 2 ani de cand inauguram prima zi a recunostintei... credeam ca va ramane traditie...si totusi cred ca ma voi reintoarce la ea si la mine insami. <3 E placut sentimentul.
Si ma gandesc... si suferinta e data cu un scop, caci daca nu ar fi existat ea... nu ne-am fi dat niciodata seama ce oameni minunati avem in jurul nostru :). Va iubesc.

PS: de cand au pus semnele de limitare de viteza la 50 km/h si camerele pe bulevard? :))

It will all get better in time

2011-08-01T18:17:00.000+03:00

Dilema

2011-07-31T13:19:00.002+03:00

... Cu ce imi mai pierd si eu timpul :)).
Ziceam ieri ca joc LoL fiindca sunt plictisita...si ca sunt destul de praf la jocul asta. Ei bine, deocamdata inca mai testez eroi. Azi am ajuns la Shen... si acum dilema mea este (mai exact primul lucru ce mi-a venit in minte de cand l-am selectat)... Is it me or he looks just like Sub Zero from Mortal Kombat? :))

This should just do

2011-07-30T18:17:00.002+03:00

Well... I am bored as hell. I have just finished all the Tv series I've been watching lately and have nothing to do. I mean I could do my luggage or tidy this whole place up, cuz it looks like a damn mess, but... I'm just too lazy for that right now.
I don't wanna go out either. At least not today. This whole National Anthem's parade is getting on my nerves and I'm just so sick of queues, people, sunshine, rain and so on. Still, I wanna do something funny. I could go to the seaside, or... driving, but I just am not in either of the necessary moods to do that. I'm bored. I just wanna eat chocolate, ice cream and watch some good comedies.

Can't wait to get my room in Denmark. I'm pretty excited to start a new life, even though I know it's gonna be pretty hard. Can't wait to meet new people, make new friends, forget all the shitty things, work, go shopping, have projects done again, maybe start my own business :>. God knows. I'm pretty excited about College.

Oooor... maybe I'm just bored and not willing to do anything about it because I'm too lazy for that as well. I really need to play Word of Warcraft :)). I miss doing that... and I suck at League of Legends.

Durere...

2011-07-28T12:37:00.005+03:00

Dupa 3 saptamani... mi-am dat jos gipsul. Mi-am dorit asta de atat de multa vreme... si acum incep sa cred ca a fost cel mai prost pas pe care il puteam face. Imi dau seama ca o durere exteriorizata, vizibila, este mult mai suportabila decat una interiorizata. Cand este vizibila, automat primesti protectie, esti sustinut (vezi gips), si cand durerea nu mai este atat de vizibila si iti pierzi sprijinul... atunci incepe adevarata durere. Atunci intreg organismul lupta singur, fiecare apropiere de sfera durerii aduce un nou val, imens, de suferinta... si chiar cea mai mica zgarietura ori atingere poate provoca leziuni.

Atunci cand rana pare sa se vindece, ei bine, abia atunci incepe durerea adevarata.

Nu stiu daca este strict valabil pentru rupturi osoase sau este o cugetare generala. Tot drumul de intoarcere de la spital m-am gandit la asta, si tind sa cred ca nu este asa. Doctorul zicea ca poate dura pana la cateva saptamani sa pot strange dinnou pumnul. Degetele mi-au ramas intepenite si fiecare exercitiu forteaza si aduce arsuri... cea mai mica zgarietura acum se resimte mai puternic ca niciodata... si cea mai mica atingere. Nu mai am control asupra propriei maini (din incheietura), daca o las nesustinuta cade si doare :|. Nu inteleg. Poate ca m-am grabit sa ma declar vindecata. Poate ca inca nu a sosit timpul... poate ca nu noi decidem cand o rana este vindecata, ci doar timpul poate face asta... si poate ca ne dam seama ca a trecut abia cand nu o mai sesizam si realizam dintr-o data ca a trecut ceva de cand nu ne-am mai gandit, nu am mai simtit... nu a mai durut.

Oricum, o persoana inteleapta imi spunea candva "ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual". Mi-am facut-o cu MANA mea ... ironic.
TOATA durerea... poate e normal sa suferim, dar intr-o zi, sper, vom fi suficient de puternici si de norocosi sa uitam.

Studiu

2011-07-27T11:17:00.005+03:00

Zilele astea am stat mai mult pe la tara sa ma oxigenez... sa-mi curat mintea de toata poluarea orasului astuia nenorocit. In fine, speram sa pot medita mai mult la problemele nerezolvate ale stelelor, dar sincer... nu prea m-am putut concentra nici macar la filosofii de doi bani. In schimb, din lipsa de tehnologie prea avansata si multumita scumpului meu Blacky, m-am axat mai mult pe studiul personalitatii umane, mai exact treaba aceea legata de personalitatea caine vs personalitatea pisica.

Internetul (mai ales in ceea ce priveste site-urile straine) ofera foarte multe informatii legate de acest subiect. In orice caz, am reusit in sfarsit sa inteleg exact ce presupune acest lucru.
Intotdeauna am crezut ca am personalitate de pisica, pentru ca obisnuiam sa ma consider singuratica, rea, mi se spunea ca sunt ca o pisicuta, ca imi place sa ma alint singura, uneori chiar ca sunt parsiva ca o pisica... eram alintata cu nume precum "pisicuta", "motanas", "pisoi" samd... desi daca stau sa ma gandesc mai bine, poate ca nu suna foarte bine sa fiu alintata "catea"sau "javra":))... chit ca nu exclud asocierea mea cu asfel de nume de alint.
In orice caz, de cand ma stiu, singura mea interactiune cu pisicile consta in a le tachina, a le lasa sa ma zgarie de dragul chinurilor pe care le suportau. Niciodata nu am suportat matzele... ma enerveaza terbili, fara ca macar sa stiu de ce. Nu de putine ori am fost intrebata ce am cu ele si sincer, niciodata nu am stiut sa dau un raspus, cum nici acum nu stiu, insa de fiecare data am simtit aceeasi ingrosare a pielii si necesitate de a spune ca sunt scarboase, parsive, deloc loiale, prea egoiste, lenese samd. pe cand, daca as fi fost intrebata de caini... aveam cele mai dulci cuvinte.

Acum ca am citit mai multe despre "diagnosticarea" personalitatilor noastre animale, mi-am dat seama ca doar o masca a mea era felina, adevarata mea personalitate este 100% canina.
Citisem despre personalitatea canina ca se manifesta in special prin extraversie, necesitatea de a avea permanent pe cineva aproape, dependenta si loialitate fata de cei apropiati, fire jucausa, mereu activa, mereu pe fuga si despre aceea felina ca este specifica firilor introvertite, ce se simt suficiente siesi, ce prefera sa stea in casa, mai egoiste, pot renunta mai usor la oameni in favoarea propriilor principii si valori morale, comode, se complac in tot, nu lupta decat in cazuri extreme pentru ceea ce vor.
Eh, apoi, urmarind jucausul meu "copil", Blacky, am realizat ca nu degeaba spune mami ca imi seamana mie in totalitate... si nu degeaba nu mi-e frica de caini si ii iubesc atat de mult.

Si tot cu gandul la teoria asta am inteles de ce sunt persoane pe care nu le pot intelege :)) si le judec pentru firea pasiva. Si da, majoritatea au cel putin o pisica.
Aparent vorba doar de diferentele dintre noi. Sigur ca daca am spus ca nu inteleg iubitorii de pisici, pisicile si personalitatile asociate acestora, nu inseamna ca nu ma atrag, nu ma fascineaza sau am ceva cu acestea.

Era doar un fapt divers :).
All my dog people should know.

Lost my way

2011-07-21T18:29:00.001+03:00

Don't know what to do anymore. Wish I could be strong enough to move on.

This should have been something...

2011-07-14T12:08:00.002+03:00

... really special.

But everything is a mess and things can not be as they used to be a lifetime ago or half a life time.
I have no words left.

I just need you to stay quiet and never let me go.

Ouch.

2011-07-06T18:03:00.004+03:00

How many of you really freak out when something new is about to happen?

M-am obişnuit atât de mult cu toate chestiile astea mărunte, cu programe prost întemeiate, cu speranţe, cu aşteptări idioate, încât acum, când mă apropi de schimbări majore, realizez că sunt într-adevăr o "control freak".

Mi-e atât de teamă de clipa în care toate sentimentele de acum, atât bucuriile cât şi durerile, vor dispărea şi vor rămâne doar umbre a ceea ce trăiesc acum, amintiri la care îmi va fi frică să mă mai întorc. Viaţa merge înainte dar mi-e frică să înaintez cu ea. E ciudat să mă regăsesc aici. Poate e doar un moment mai melancolic dar mi-e frică să mă maturizez, mi-e frică de acea independenţă mult aşteptată, mi-e frică de singurătatea clipei, de oscilaţii, de "linişte". Îmi place haosul momentului, îmi iubesc prietenii credincioşi ... şi da, chiar nu vreau să plec prea curând. Urăesc când fac lucruri pentru viitorul meu şi-mi neglijez prezentul.

Dacă aş putea trăi mai multe vieţi, dacă aş fi nemuritoare... aş rămâne aici până ce aş termina de savurat şi ultima picătură din seva prieteniei şi a tinereţii. Pentru prima dată chiar mi-e frică. Am tendinţa să exagerez cu tot, crizez aiurea... dar ştiu că nu îmi pot lua prietenii cu mine decât în inimă şi, din păcate, nu este suficient.

... Vreau să pot aprecia mai mult la momentul potrivit. I don't wanna make a memory.

Astăzi e ziua mea...

2011-07-05T09:57:00.004+03:00

... zi frumoasă ca noaptea =))).

Am plecat azinoapte, târziu, la Călimăneşti la mami şi la tati. Mi-am dat seama cât de specială mă vor face să mă simt eu dimineaţa. Nu ştiu de ce este atât de importantă pentru mine ziua aceasta... în fiecare an. Pun mare preţ pe ea chiar dacă poate nu am lăsat până acum să se vadă.

M-am trezit cu nasul înfundat şi roşu în gât, după un coşmar... fredonând "Astăzi e ziua ta...".
Deşi nu am cea mai bună stare... sunt fericită. Când am ajuns de dimineaţă acasă am fost surprinsă când am găsit 58 de mesaje de "la mulţi ani"... 58!!! Şi este abia 10 dimineaţa. Vai, 10 fix chiar <3.

Nu ştiu pentru câţi din aceşti oameni chiar contez... dar şi dacă pentru 10% din ei însemn cu adevărat ceva, sunt extraordinar de fericită!

Mulţumesc enorm tuturor celor ce s-au gândit la mine astăzi şi mi-au scris ori m-au sunat!

Vă iubesc enorm, mi-aţi făcut ziua frumoasă!

Ante inter şi post

2011-07-04T13:21:00.004+03:00

Here I am... standing here...
S-a terminat şi bacul. Recunosc, nu m-am stresat deloc cu el, nu am învăţat nimic, mai mult din ambiţia de a-mi vedea adevărata valoare de 4 ani (îmi permiteam oricum luxul fiindca nu îmi trebuie media de la bac) şi am avut o surpriză extraordinar de plăcută. Aparent s-a meritat să fiu atentă la ore în cei 4 ani de liceu, chit că nu am fost chiar cel mai exemplar elev la capitolul prezenţă.
Sunt foarte fericită din acest punct de vedere. Am avut nişte profesori care într-adevăr au reuşit să se facă ascultaţi şi auziţi şi să-şi lase amprenta asupra mea.

Pe de altă parte sunt melancolică. Simt cum ceva din mine lipseşte mai mult ca niciodată. Mi-am schimbat buletinul (la 19 ani)... mi-am schimbat vechile obiceiuri, dorinţele, ambiţiile şi cam tot ce mă definea superficial. Mi-am schimbat mediul şi în curând voi schimba şi ţara. Prefixul la anu.
N-am niciun fel de dorinţă pentru mâine. Mă simt dezamăgită şi totodată împlinită. Material am tot ce mi-aş putea dori. Nu cred să îmi lipsească nimic. Profesional asemenea... în rest mă simt descoperită. Ca şi cum aş purta totuşi o haină, însă una veche şi cu multe găuri şi cârpeli... şi plină de praf. E totuşi o haină, îmi ţine de cald... dar...

Mda. M-am culcat târziu azinoapte şi de dimineaţă am avut un moment de "somnambulism" :)))). Poate şi de-asta vorbesc acum atât, poate de-asta am chef să trăncăn... poate că nu ştiu. Mi-e somn şi mâine schimb sufixul. Mâine ar trebui să fie special... dar n-am nimic în plan. Mă tem că va fi o zi ca oricare alta în care mă voi strădui să uit că mi-am dorit ceva special.

Sunt obosită.
Cred că mă culc.
Best wishes!

Birthday wish

2011-06-20T10:59:00.003+03:00

Well... there are only two weeks left til my birthday... and I know I used to have really sophisticate and expensive tastes, but for now I just wanna have fun...
So all I want for my B-Day is

this beautiful A3 Cabrio, red, 2.0 TDI, 6 speeds, manual transmission, 140 HP - just enough...

So, have I been a good girl? :o3

Now what the hell are you waiting for?

2011-06-16T16:22:00.000+03:00

Soliloquy

2011-06-09T20:41:00.001+03:00

A soliloquy is a monologue in which someone gives voice to his or her deep feelings. Shakespeare used this device a lot in his plays: one of the most famous begins, 'To be or not to be. . . .' In this exercise, continuing the process of getting in touch with your existing beliefs about creativity, you're going to give voice to the right side of your brain, the part associated with creativity and intuition.

Fill in the following blanks as you believe your right brain would. Have fun, lighten up, and write down whatever comes to you. Don't censor yourself.

I am the spirit of ------------------ an old mage

I have traveled ------------------- through time and space

I have met -------------------- my soul sister

I have conquered ------------------ death

I have learned ------------------- to forgive

I have tried and failed --------------- to forget

I am stuck on ------------------- my future

I yearn for -------------------- my past.

2 down, 4 to go!

2011-06-06T19:47:00.001+03:00

About me

2011-05-29T19:35:00.002+03:00

I wish you could excuse my insecurities... but there are times when I wish I wasn't this lonely and I was allowed to feel. You want me to be strong and reasonable, but I am a lover, not a fighter...
I am the girl that screams when she feels afraid or alone... or even sorry.
I am the one that laughs when she does a mistake... and it happens quite often.
I am the one that wants to be there for you... the one that started a major life change because of all the small things.
I am not a prodigy.
I am the clumsy girl that likes partying and being with you. YOU!
I am the one that likes to help you with your hangover.
I am that girl that is never afraid to play dirty.
I cry when I miss you, I act stupid... and all I need is to know you want to be there.

You... on the other hand, you are the one that used to be my perfect guy.

Please excuse me for getting old.

I used to be someone different.
...
I love you.

Banchet, 13 mai 2011

2011-05-18T13:47:00.007+03:00

... Superb! Am fost într-adevăr ca o familie! Pe zi ce trece încep să regret tot mai mult că nu am făcut lucrurile corect la timpul lor. Liceu era pentru distracţie, pentru colegi, pentru zâmbete continue şi nebunii. E trist cum recuperăm pe ultima sută de metri. Sper să nu pierd şi facultatea la fel...

Stay

2011-05-06T22:12:00.001+03:00

Nu ne putem hrăni cu nimic. Nimic din exterior... iar interiorul este prea puţin.

Ultimul proiect pentru Limba şi Literatura Română...

2011-05-03T00:16:00.004+03:00

La mare de 1 mai!

2011-05-02T19:37:00.006+03:00

... Spontan, neaşteptat, însă cu adevărat distractiv! O adevărată aventură.

... aparent toată lumea a plecat la mare de 1 mai, judecând după lipsa biletelor, aglomeraţia din tren, numărul foarte mare de tineri dornici de distracţie.
Pentru mine a fost primul an. Nu aş fi crezut nicio clipă.

Fidelitate faţă de Costineşti. Staţiunea sufletului meu. Aproape la fel de plină ca şi astă vară.

Aproape la fel de frumos... doar că un vânt mai agresiv şi un frig mai înţepător.

Amintiri frumoase.
3 in a row.
Pe scurt... studenţii chiar ştiu să se distreze!

I'm so gonna miss you!

2011-04-10T14:08:00.004+03:00

What about today?

2011-04-02T15:36:00.003+03:00

Iar am visat că eram acolo. Îi făceam o surpriză, dar nu aveam bani de autobuz din gară până în RRK :)).

Mă doare mâna. E stupid să tastez cu o singură mână... și aia stângă.

Da... puțin melancolică. Încă 3 luni... :(.

Notre Dame de Paris

2011-03-22T20:21:00.004+02:00

Ador această operetă. Ador această melodie... adoooor!!! Superb interpretată din toate punctele de vedere!!!

QUASIMODO

Belle

C'est un mot qu'on dirait inventer pour elle

Quand elle danse et qu'elle met son corps a jour, tel

Un oiseau qui etend ses ailes pour s'envoler

Alors je sens l'enfer s'ouvrir sous mes pieds

J'ai pose mes yeux sous sa robe de gitane

A quoi me sert encore de prier Notre-Dame?

Quel

Est celui qui lui jettera la premire pierre?

Celui-l ne merite pas d'etre sur Terre

Oh Lucifer! Oh! laisse-moi rien qu'une fois

Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda

FROLLO

Belle

Est-ce le diable qui s'est incarne en elle

Pour detourner mes yeux du Dieu eternel?

Qui a mis dans mon etre ce desir charnel

Pour m'empecher de regarder vers le Ciel?

Elle porte en elle le peche originel

La desirer fait-il de moi un criminel?

Celle

Qu'on prenait pour une fille de joie, une fille de rien

Semble soudain porter la croix du genre humain

Oh Notre Dame! Oh! laisse-moi rien qu'une fois

Pousser la porte du jardin d'Esmeralda

PHOEBUS

Belle

Malgre ses grands yeux noirs qui vous ensorcellent

La demoiselle serait-elle encore pucelle?

Quand ses mouvements me font voir monts et merveilles

Sous son jupon aux couleurs de l'arc-en-ciel

Ma dulcine laissez-moi vous etre infidel

Avant de vous avoir menee jusqu' l'autel

Quel

Est l'homme qui detournerait son regard d'elle

Sous peine d'etre change en statue de sel?

Oh Fleur-de-Lys Je ne suis pas homme de foi

J'irai cueillir la fleur d'amour d'Esmeralda

LES TROIS

J'ai pose mes yeux sous sa robe de gitane

A quoi me sert encore de prier Notre Dame

Quel est celui qui lui jettera la premire pierre

Celui-la ne merite pas d'etre sur Terre

Oh Lucifer! Oh! laisse-moi rien qu'une fois

Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda

Esmeralda

O altfel de explicaţie

2011-03-07T21:13:00.004+02:00

Nu-mi place aşteptarea. Niciodată nu mi-a plăcut. Pot spune că o urăsc chiar... şi cu toate astea mereu am fost peste tot mai devreme. Sunt mai precaută din fire. Am de luat un tren? Vine la 9? La 8 şi 10 sunt în gară ... "să nu-l pierd. Dacă vine mai devreme?". Trebuie să mă întâlnesc cu cineva la 1 jumate la ceas? La 1 fara 5 sunt deja acolo "Să nu mă aştepte". Am de prins un avion? Pleacă la 15.30? La 11:50 sunt acolo. "Fir-ar am ajuns devreme...dar mai bine aşa". Ok, e normal... dar urmează partea cea mai enervantă a punctualităţii: aşteptarea. De ce? Pentru că aşa cum am ajuns mai devreme fiindcă sunt o persoană foarte agitată şi neliniştită... aşa nu voi putea fi nici atentă la absolut nimic care să mă destindă, la fel mă voi uita din minut în minut la ceas şi mă voi foi de pe o parte pe alta. Degeaba îmi oferi să mănânc ceva, degeaba îmi sugerez să citesc ceva. Degeaba. Nimic nu funcţionează. Mi se instalează un gol enorm în stomac, ochii îmi stau numai spre ceas şi spre direcţia cu pricina, mintea îmi umblă numai într-acolo (chit că poate nu îmi doresc lucrul ce mă aşteaptă...dar măcar scap de stres. Oricum trebuie să se instaleze). Aşadar, dacă ştiu că urmează să se întâmple ceva, mintea mea devine ca o tablă proaspăt ştearsă pe care nu se poate scrie nimic, fiindcă nu se vede... apare abia târziu scrisul. Ah, ca să nu mai zic că, pentru ceva oricât de mărunt ... ce presupune aşteptare, deci, nerăbdare, eu nu pot dormi cel puţin în noaptea dinaintea evenimentului. Vreau doar să mă văd pe drum şi atât. Nu prea ştiu să mă bucur de peisaj sau de companie.
Cam aşa sunt şi acum. Ştiu că sunt la sfârşit, ştiu că nimic nu mai poate fi schimbat (că şi dacă ar fi... şi e nevoie să recurg la spontaneitate în situaţii limit, vai mama), nu mă mai pot concentra la absolut nimic. Mă uit la ceas continuu (în cazul de faţă la calendar). Parcă nici nu îmi pasă că mă aşteaptă ceva mult mai fain sau mai nasol. Pur şi simplu, se îmbină două lucruri ce nu îmi plac deloc şi îmi dau o stare generală subconştientă groaznică, deşi aparent mă simt foarte bine: sfârşitul a ceva (- niciodată nu mi-au plăcut sfârşiturile. Mi se par lălăieli inutile şi de cele mai multe ori previzibile. Ador când situaţiile se termină mai devreme decât a fost aşteptat... din moment ce ştii că urmează şi mai ales ce urmează... la ce să o mai lălăi? Sau şi mai rău, unii se zbat crezând că mai pot schimba ceva. Neeahh!) şi aşteptarea.
E din cauza firii mele colerice probabil. Nu am rabdare de niciun fel. Mai bine mă arunc în ceva rău, decât să mai aştept 10 minute pentru ceva bun. Mai ales dacă nu sunt sigură că acel "ceva bun" va veni.
În fine. Nu mai dau randament şi mi se pare foarte normal. Pur şi simplu sunt brainwashed. Nu sunt în stare de chestii prea mari, numai fiindcă oricât mi-ar sugera oricine, oricât ar trage oricine de mine, la ora actuală, eu sunt conştientă că nu se mai poate schimba nimic în soarta mea (până ce vine celălalt tren, cel pe care îl aştept). Aşa că degeaba mă străduiesc. Nu mă mai pot automotiva. Şi cu piciorul rupt, şi muşcată de câini... eu tot voi urca în tren, iar unde mă duc, oricum nimănui nu-i va mai păsa.
Nu e rea voinţă. E un mecanism interior aparţinând SPU, care se autodeclanşează.

I won't give up

2011-03-02T21:38:00.006+02:00

Am descoperit prin intermediul facebook-ului o melodie tare drăguţă:

... Sunt puţin melancolică. Poate fiindcă mi-e extrem de somn, poate fiindcă număr zile, poate fiindcă am emoţii ori fiindcă deep deep inside sunt foarte fericită.
... Mi-e frică de cuvinte. Mi-e frică să le mai folosesc. Sunt malefice şi ne bagă în belele.
Mi-ar plăcea să pot surprinde în fotografii fiecare clipă din cele 5 luni rămase. Să mă privesc în oglindă şi să nu mai văd cearcăne şi oboseală...ci dorinţa de a zâmbi din teama de a nu ieşi iar ca naiba în poză.
Vreau să mă bucur de fiecare moment şi să zâmbesc continuu... să nu-mi mai pese că lumea nu mă suportă ori că le sunt antipatică. Nu-mi pasă. Chiar simt ca şi cum ar fi ultimele mele zile...

La mulţi ani şi o primăvară frumoasă tuturor!
Mai ales Octaviei (fiind ziua ei astăzi) şi Anei (fiind ziua ei mâine). Ah, şi lui Edi (tot mâine)! >:D<

Privind spre viitor

2011-02-28T23:36:00.004+02:00

Mai e puţin şi se face mâine. O nouă zi, o nouă lună...bla bla bla. Scriu fiindcă aştept să se întoarcă să îi pot spune "Noapte bună" şi nu am niciun fel de activitate mai interesantă. Mi-e prea somn să mă pot gândi la ceva - şi asta numai din cauza ceaiului pe care mă învaţă să îl beau în fiecare seară...

Mai sunt doar 89 zile rămase de liceu (pentru generaţia mea). În 5 luni voi părăsi ţara pentru (sper eu) ceva mai bun. O lume nouă, o ţară nouă, un oraş nou, o şcoală nouă şi (most importantly) o cameră nouă! Azi am fost cam obsedată de treaba asta. De-abia aştept să am o cameră goală. Punct. Goală. Să o privesc goală şi să mă bucur de ea aşa. Fără milioane de chestii care niciodată nu-mi vor fi cu adevărat necesare şi de care oricând mă pot lipsi. Tocmai asta sper... ca acea cameră şi acel nou început să fie exact la fel cu acel lucru ce urmează să mi se întâmple mie: să încep o nouă viaţă... voi avea o cameră goală pe care o voi umple încet cu un pat, un dulap, un birou şi alte chestii nu neapărat utile însă nici complet inutile: mărunţişuri ce fac viaţa uşoară. La fel voi fi şi cu viaţa. Am nişte coordonate, am nişte planuri dar nu vreau să mă mai complic... vreau să o simplific la maxim: mă mulţumesc cu ceea ce este "musai" şi mai departe tabieturi şi mici delicii. Vrau în sfârşit o viaţă ordonată şi simplă, fără complicaţii. Vreau iar să fiu mândră că din lipsa stresului m-am îngrăşat... cu aproape orice risc. Vreau să am timp să gătesc, să-l răsfăţ şi să ascult muzică gândindu-mă la ce prăjituri să mai fac ori la ce culoare să cumpăr un nou aşternut. Vreau să desenez. Vreau să îmi fie iar drag să merg la cursuri... şi să mă întorc privind oamenii veşnic zâmbitori.
De-abia aştept. Sper să nu îmi aglomerez iar viaţa cu detalii insignifiante.

Îmi va fi dor de oamenii de aici... îmi va fi dor de lucrurile acestea complicate, de liceu şi de regretele privind incapacitatea mea de a profita şi a mă distra atunci când a fost cazul... Îmi va fi dor poate şi să urăsc din prostie copilărească... Îmi va fi. Dar încă sper că voi putea obţine simplitatea... măcar cât să-mi amintesc cum e şi să mă gândesc de-mi place.

Kiss while your lips are still red

2011-02-22T12:35:00.002+02:00

... Melacolie :).
Mi-e dor.

[...] Sweet little words made for silence [...]

Am visat multe tâmpenii în ultima vreme... în scurtul timp pe care îl mai pot dormi. Am insomnii. Sunt uşor iritabilă şi totuşi nu-mi dau seama cum m-am putut lăsa afectată de un comentariu atât de stupid şi nevinovat "la librărie". Încă îmi zgârie urechile. Nu avusesem nicio intenţie ... neobişnuită. Am adresat o simplă întrebare. Poate omului nepotrivit :(.

În fine. Mă sâcâie.

Mi-e dor.
Sunt obosită.

Confessions

2011-02-16T15:41:00.008+02:00

Am promis poze... sau măcar poveşti. De când am aterizat tot povestesc. De când am plecat mă văd transpusă acolo.
Din când în când mă mai linişteşte gândul: "Stai liniştită, în 5 luni pleci de tot."
Mi-e teamă să nu mă fi entuziasmat prea tare. Nu ştiu, dar am păşit într-o versiune mai civilizată a ceea ce ştiam a fi lume. Danemarca este altfel. Oamenii sunt altfel. Nu zic neapărat că este totul mai bun, dar clar este... altfel!

Pff, părea mult mai uşor să povestesc unui număr limitat de persoane...
Acum sunt puţin şi în şocul revenirii. Nu vreau să par exagerată dar nu îmi vine să cred că am trăit 18 ani în ţara asta. Când am aterizat în Cluj, încă de pe pistă am simţit că am ajuns acasă. Singura aterizare la care a trebuit să strâng din dinţi şi să ma încordez pentru a evita lovirea de scaunul din faţă. Mai departe dramele din RATUC... şi gropi + mizerie = haos. Plus că mi-am dat seama de un lucru: România pute. Adică la propriu... noi suntem obişnuiţi cu mirosul, dar când vii din exterior, din miros de zambile şi lalele timpurii... e cam trist.
În fine. În principal am fost în DK pentru facultate. Despre ea am mai scris impresii. De-abia aştept să merg la cursuri. Sunt atât de curioasă acum să aflu atât de multe din domeniul în care voi activa mai târziu... 8->.
Am aflat multe despre ţara celor mai fericiţi oameni; am văzut litoralul în dreptul Mării Baltice: Kerteminde.

O mare tare lină şi curată cu un nisip extrem de fin. Vara este chiar "scăldabilă".
Am mai vizitat magazinele :))... şcoala tehnică :-" din interiorul căreia se vede şcoala mea <3.

... şi m-am simţit extraordinar de bine!

Ah, aproape uitasem:
Nu eşti danez până ce nu mergi pe bicicletă!

... 50 de km!!!

The end!

PS: Mulţumesc tuturor oamenilor minunaţi ce au trecut vreo clipă prin viaţa mea şi m-au încurajat să vreau mereu mai mult... şi să lupt pentru mai bine! <3

Prima zi de facultate

2011-02-08T18:23:00.003+02:00

... mai devreme decat a fi fost normal.
De vreo 2 saptamani sunt in frumosul oras al lui Hans Christian Andersen: Odense, Funnen, Danemarca. Am avut in prima saptamana un interviu pentru programul de Marketing Management din cadrul Tietgen Business School, Lillebaelt Academy Denmark si cum am fost admisa, mi s-a oferit ocazia de a beneficia de un "welcoming week", program prin intermediul caruia urma sa imi cunosc viitoarea scoala, viitorii mentori, profesori samd.
In fine, ieri am fost pentru prima data la cursuri normale. Am avut 4 ore (cursuri) a cate 90 minute cu pauze de 25,30 si 15 minute. Desigur, profesorii mai dau pauze si in timpul cursului. Am stat de la 8.05 pana la 15.15.
Prima ora am avut economie... o materie cu care deja sunt obisnuita dar care studiata la nivel academic este si mai interesanta, si mai thought provoking. Ce cred ca ar interesa pe orice viitor student in Danemarca este faptul ca mentorii sunt foarte bine pregatiti, foarte amabili, mereu dispusi sa asculte studentul, il incurajeaza sa raspunda, iar orele trec foarte repede si intr-un mod tare placut. Au un discurs extrem de bine structurat, se incadreaza perfect in timpul pe care il au la dispozitie, iar ultimul interval ramane mereu pentru concluzii printr-o recapitulare spontana cu interventii si intrebari. Mi-a placut foarte mult.
Lucruri cu care noi nu suntem obisnuiti: toata lumea este cu laptopul la scoala, intreaga cladire are wireless la viteza destul de mare. Lectiile se desfasoara pe prompter, prin afisare pe ecran mare si fiecare are posibilitatea de a accesa materialele si a le deschide pe laptopuri. Este adevarat ca multi stau pe messenger, skype, facebook si alte site-uri, insa nu deranjeaza pe nimeni. Este perfect ok. Ai voie sa mananci in timpul cursului atata timp cat nu o faci intr-un mod nepoliticos si foarte zgomotos, ai voie sa bei lichide (as a matter of fact, chiar si profesorii veneau cu sticlutele cu apa si mai beau din cand in cand), nu se intampla nimic daca iti suna telefonul sau se aude din cand in cand un zgomot de la skype sau vreun site. In principiu nu ar trebui sa se intample insa profesorii nu isi intrerup programul si nu isi distrag atentia de la ceea ce se intampla.
Am uitat sa precizez: asemenea intregului oras, si scoala, desi cu o arhitectura nu tocmai moderna (specifica zonei), este foarte bine ingrijita, curata, cu sali foarte bine echipate samd. La intrarea in sala de curs este un fel de antecamera unde studentii isi pot lasa gentile/hainele...si culmea! Le recupereaza in intregime :)). Precizez asta fiindca sincer, in Romania mi-ar fi fost frica sa le las pe un coridor, nesupravegheate.
Am mai avut International Marketing, 2 ore... aici am fost impartiti in grupe spre a rezolva niste taskuri (proiect ce lor le-a ramas mai departe pentru viitor). Grupele sunt alese de catre profesor in general... insa pot aparea modificari daca studentii vor sa lucreze cu "x" fiindca lucreaza mai bine. De regula cam stiu ei cum sa ii aleaga. Partea interesanta a fost ca fiecare putea sa se duca unde vroia. Chiar si noi ne-am mutat intr-o alta clasa pe care am gasit-o libera pentru a putea lucra in liniste. Cand am vazut ca mai erau 5 minute si se termina ora am revenit in clasa pentru concluzii. Profesorii iti permit sa intri si sa iesi cand vrei fara niciun fel de problema. Cu atat mai mult cu cat ai si o scuza. Totusi, desi este atata libertate, pare a fi bine inteleasa si nu se profita de ea.
Ultima ora am avut Business Law, o materie de care chiar m-am indragostit. Am aflat destule lucruri interesante din lege despre care nu stiam...
In fine, am uitat sa precizez ca nu exista orar fix saptamanal. Cu alte cuvinte nu e obligatoriu ca ceea ce am avut lunea aceasta sa am si lunea viitoare. Acum a fost o zi foarte incarcata dar din cate pot observa, urmau niste zile mai lejere.
In fine, sunt convinsa ca as fi vrut sa mai scriu observatii, m-am gandit la multe, insa am uitat... fiidca nu am scris la timp:(.
In orice caz, de-abia astept sa vin in toamna <3. Mi-a lasat o impresie mult mai buna decat as fi crezut! Uneori ma gandesc ca sunt o norocoasa... am avut parte numai de profesori buni si scoli bune care sa imi creeze acest cadru evolutiv. Multi elevi nu au aceasta sansa si acest curaj de a afirma ca au avut parte de super scoli peste tot! Si distractie si invatatura <3.

Poze...cand ma intorc in tara. Aici nu imi prea vine sa pierd timpul pe internet :)).
Pupici!

Buh bye cruel world! :)))

2011-01-23T13:38:00.004+02:00

Mâine plec... Am emoţii pentru drum. Va fi obositor cu atâtea schimburi, un bagaj mare şi foarte multă bucurie în suflet. Cel mai enervant este totuşi că ninge. Detest zăpada. Cel puţin în situaţii d-astea când mi-ar trebui cerul senin şi soare pentru a avea un zbor plăcut.

Oricum, nu prea mai contează. Dumnezeu să fie acolo şi totul va fi bine în rest.

Cheers!

.. But here comes goodbye

2011-01-10T23:15:00.005+02:00

... Urăsc momentul acesta! Mereu l-am urât şi inevitabil trebuie să îl înfrunt de fiecare dată cu zâmbetul pe buze şi cu un fals optimism ce nu mă caracterizează şi nu m-a caracterizat niciodată.

Din păcate acesta este cursul firesc al lucrurilor. Nici nu ştiu cum ar trebui să reacţionez: să îmi ascult sufletul sau raţiunea? Nu e nimic rău în ce se întâmplă. Aşa trebuie să fie... mda.
Am avut cea mai frumoasă vacanţă de iarnă de până acum. Am avut iar îmbrăţişările acelea calde cărora nu aş vrea să fiu nevoită să le simt lipsa. Am avut iar toată libertatea şi înţelegerea pe care mi le puteau oferi ai mei... şi iar cele mai frumoase oportunităţi de petrecere a timpului liber.
Într-un fel mă tem de ce mă aşteaptă. Oare... acum va începe abia, iarna mea? Până acum nu am simţit-o. Poate am mai fost ursuză uneori, dar inima îmi surâdea continuu. Încerc să iau lecţii de viaţă, dar încă sunt un învăţăcel. Oricât m-aş cenzura, oricât m-aş chinui, entuziasmul specific mie nu va dispărea prea curând, şi apoi deznădejdea nereuşitei.
Deşi îmi simt inima cum se sfâşie... sunt fericită. Poate chiar va reuşi planul şi atunci aşteptarea nici nu se va simţi prea tare.

PS: Cred că e a 4a sau a 5a oară când postez melodia aceasta... :))... dar ce e bun... nu poate fi contestat. Mereu când pleacă trebuie să am ritm potrivit pentru înfrânarea sentimentelor.

Space Bound

2011-01-08T13:26:00.002+02:00

Nu am scris deloc anul acesta. Nici măcar nu am mai făcut o listă cu obiective pentru 2011... aşa cum obişnuiam să fac anii trecuţi. De data aceasta din păcate am doar 2 gânduri şi trag de ele cu dinţii. Păcat că ignor restul lucrurilor.
Oricum, mă gândesc numai la facultate. Încep să trăiesc tot mai puţin în liceu... aproape că îl simt terminat (ceea ce este mai mult decât greşit având în vedere că acum începe greul).

Devine tot mai greu să spun ce am în mine. Uneori şi faţă de mine însămi. Cam bate vântul. Devin prea idealistă.

Sărbători fericite!

2010-12-25T00:32:00.002+02:00

Fie ca aceste sărbători să fie cele mai frumoase din ultima perioadă, să vă surprindă printre cei dragi, împărtăşind momente de aur!
Iar la anul... să ne reîntâlnim în aceeaşi formulă -căci nu-mi prea surâd schimbările- ... poate cel mult mai numeroşi, şi cu siguranţă mult mai voioşi!

Crăciun fericit şi un An Nou plin de realizări!

It's over!!!

2010-12-10T17:10:00.004+02:00

În sfârșit am dat și ultimul, cel mai important examen al anului acestuia: TOEFL-ul... Am fost împreună cu Deea la Craiova. O adevărată provocare :))... am dat într-o "scară de bloc" :)))). Arăta atât de... dezolant acel loc încât ni s-au dus toate emoțiile.
Nu a fost tocmai cel mai ușor lucru la care mă puteam aștepta dar... acum... Dumnezeu cu mila! :)

În altă ordine de idei... I have almost shit my pants on my way back :)). Oficial urăsc șoferii craioveni. Sunt mai agresivi chiar și decât bucureștenii... am condus o porțiune de drum cu foarte mari emoții...

Acum îmi e cam somn. Mă simt incredibil de bine... ca și când până acum aș fi acumulat foarte multă teamă, multe emoții, îndoieli șamd, din cauza TOEFL-ului, iar acum am lăsat totul acolo. Nu mai simt niciun pic de stres, niciun pic de supărare, de parcă furtuna ar fi trecut, norii s-ar fi răsfirat și cerul ar fi rămas perfect senin, într-o seară liniștită. De mult nu m-am mai simțit atât de bine și de relaxată!!
-partea pe care nu o pot înțelege este aceea în care aparent are legătură cu examenul deși nu aș fi crezut niciodată, întrucât am fost de o inconștiență incredibilă nepregătindu-mă în mod deosebit-

Acum aș mânca o înghețată de caramel sau niște griș cu lapte și m-aș uita la stele... sau la un film bun.
Thank God it's over! <3

Fără titlu

2010-12-07T13:08:00.002+02:00

Astăzi e marți, zi ce niciodată nu mi-a intrat în grații. Mă gândeam ce simplu ar fi să pot semna o petiție prin care să scoatem ziua de marți din calendar și s-o transformăm în Duminică.
Azi nu mai știu nimic. Azi nu sunt eu. Azi nu mai simt nimic. Îmi vin în minte doar cuvinte mari ce nu m-au caracterizat niciodată și ale căror sensuri îmi depășesc înțelegerea. Sunt destul de persuasivă... înțeleg că nimic din ce mă doare nu există concret ci reprezintă mai curând o amintire a unei frici. Dar eu nu mai știu. Nu. Nimic.
Doar aud un permanent țipăt roșu-nchis, lovindu-se de timpanul meu, în cuvinte: "în pace...", la masculin. De ce ar ... și apoi urmează ceța, harababura de vrea/putea/crede... Nici măcar nu am proiectoare să-mi ușurez drumul prin ea. Merg ca bezmetica și mă afund într-un nimic tot mai rece. Și nu știu.
Și e liniște, dar e haos. Știu, mă "contrazic singură"... știu... nu știu. De ce trebuie făcută analiză pe text? De ce trebuie analizate și descompuse permanent sentimentele? De ce trebuie omorât creatorul? De ce? Nu mai am 3 ani să întreb, dar tot cred că întrebările esențiale nu vor primi niciodată răspunsuri... și totuși continui să întreb.

Azi e marți. Ca de obicei marțea... mi-a mers prost. Dar parcă nici nu simt. Nici nu știu. Vreau să închid ochii și să uit. Vreau să ucid un suflet. Vreau să-l ucid pe al meu.

Azi e marți.
Șapte.

Ziua voluntariatului la... CNMB!

2010-12-06T15:49:00.004+02:00

Ieri a fost ziua națională a voluntariatului, motiv pentru care și Colegiul Național "Mircea cel Bătrân" din Râmnicu Vâlcea a organizat un "târg" al cluburilor de voluntariat din oraș, unde fiecare a venit să-și prezinte "oferta".
Cum era normal, Interactul nu putea lipsi. Astfel am fost inițial eu împreună cu Radu... urmând să ni se alăture Dănuț, Viki și mai târziu Maria.
A fost destul de distractiv și, de ce nu, constructiv!

Și ce pățești dacă îți superi coechipierii:

Etapa districtuală a concursului de talente

2010-12-05T11:32:00.016+02:00

... 3-5 decembrie. S-a terminat. Nici nu știu daca îmi pare bine sau nu. Mă obișnuisem cu ritmul acela alert... cu statul în oraș toată ziua și cu alergatul de colo colo. Multă lume în jurul meu, care mai de care mai dornici de vorbă... parcă deja îmi lipsește totul (chit că încă nu s-a terminat de tot, dar deja mi-e prea somn. Încă mă mir că m-am ridicat din pat).

Am avut de îndurat o vreme cât se poate de capricioasă, cu ploi, vânturi reci și puternice. (Doamne, mi-e atât de somn că m-am apucat să fac prognoza meteo). Ironia sorții e că acum parcă ar vrea să iasă și soarele din nori.

Ați văzut bannerul strâmb din centru? :)) Motiv permanent de șantaj.

Se zice că noi, vâlcenii, știm să ne distrăm. Nu știu cât de adevărat este, însă există totuși o certitudine... râdem mult și facem lucrurile în cele mai ciudate feluri.

Încercând să-mi dau seama care este lucrul ce ne caracterizează cel mai tare... am realizat că este vorba de joc, joacă și distracție. Din orice :)).

Și să nu uităm de... evadări.

Concursul:

Și spre final... ultimele activități cu invitații noștri din țară (district mai exact...). Aparent și-n Alexandria știe lumea să se distreze!

Au fost niște zile chiar simpatice și amuzante în care am privit atât de multe lucruri din exterior și am trăit totul atât de diferit față de ceea ce consideram până atunci normal, încât am ajuns să îmi pun foarte multe întrebări cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul meu.
În fine. Multe lucruri nu au ieșit așa cum mi-am propus. Multe altele s-au desfășurat pur și simplu diferit. Înțeleg de ce se zice că planurile detaliate sunt inutile și prea puțin probabile. Era doar un test. Acum știu.

Se cere o beție... de cuvinte!!!

2010-12-02T21:16:00.002+02:00

Eu și cea mai bună prietenă a mea! Admise la aceeași Universitate! E adevărat că domenii diferite însă... cui îi pasă? :))

Felicitări scumpo!!! >:D< Știam eu că va fi bine!!!

Să dea Domnul să nu apară nicio piedică în cale și să mergem împreună!!

Ziua națională

2010-11-30T15:45:00.005+02:00

... Nu am mai sărbătorit din clasa a IXa de când se ținea doamna dirigintă de noi... Eh, dar acum am reluat tradiția. Măcar în primul și în ultimul an, nu?
Mâine este Ziua Națională a României. Ce înseamnă asta? Pentru mulți zi liberă și atât. Pentru alții mai presupune înghesuială pe cârnați și vin. Gratis! Pentru vecinul din față înseamnă mai mult. Și acum ca în fiecare an are atârnat de balcon un drapel destul de mare.
Pentru mine ziua de 1 decembrie înseamnă istorie, amintiri și nu în ultimul rând... tradiție și... defilare! De când mă știu trăiesc în trecut, apreciez tradiția și conservarea acesteia. Când eram mai mică, îmi amintesc, mergeam cu doamna învățătoare să văd defilarea și să punem o coroană la statuia eroilor. Acum... mai ies dimineața sperând să găsesc defilarea dar de cele mai multe ori reprezintă numai rămășițe din ceea ce obișnuia să fie. Mereu mă fascina... nu puteam să-i pierd din priviri pe soldați... mă îndrăgosteam instant de ceea ce simbolizau ei. Nu le înțelegeam marșul însă fără să-mi pot explica, simțeam un val de căldură că mă cuprindea, trăind cu adevărat un moment special. Lucrurile nu s-au schimbat cu mult în ceea ce privește sentimentul. De-abia aștept mâine defilarea!
Oricum, recunosc... mi-e greu în contact cu occidentul să mă declar româncă, datorită imaginii proaste pe care o avem, însă dacă trec peste acest amănunt și peste toate porcăriile politice actuale și peste mentalitatea de baltă pe care o avem... trebuie să recunosc că iubesc România! Iubesc istoria țării noastre, iubesc pământurile bogate, oamenii prietenoși, zâmbitori... iubesc căldura pe care o simt în țara mea. Cu greu mă gândesc că voi pleca, dar trebuie. Din păcate pentru cât s-au chinuit strămoșii noștri, nu pot continua aici, însă tind să cred că într-adevăr, departe fiind, mă va prinde dragostea de patria Mamă... și-mi voi prinde și eu cândva un drapel de balcon, și voi sărbători și eu 1 decembrie, chit că voi trăi printre oameni pentru care sărbătorirea țării va fi 17 martie, 23 aprilie, 5 iunie, sau poate 4 iulie.
În fine, m-a apucat nostalgia. Ziceam... azi alături de Florina, Adi, Radu și Sorin, și Bella și Ana (de la XI F) sub coordonarea doamnei profesoare de istorie Sîiulescu Lăcrămioara, la biblioteca "Vasile Roman" a colegiului, am susținut o prezentare despre unificarea României. A fost prezentă catedra de științe socio-umane a școlii, doamna director, doamnele bibliotecare, alți profesori și nu în ultimul rând... elevi.
A fost frumos să ne reamintim și să cinstim eroii naționali ce au făcut posibilă unirea.

Zâmbete

2010-11-29T15:17:00.004+02:00

Astăzi sunt fericită... chit că nu este nici pe departe cea mai bună zi din viața mea, chit că sunt obosită moartă, mi-e somn, am o grămadă de treabă și nu știu cu ce să încep.
Însă... am revenit la școală după ce o săptămână am zăcut. Oricum, nu asta e partea frumoasă, ci aceea în care am primit multe urări și vorbe frumoase de revenire la care, sincer, nu m-aș fi așteptat... Și nu doar ceea ce a fost spus, ci mai ales modul în care a fost spus, m-a făcut să mă simt cu adevărat fericită. De mult nu mai simțisem ce înseamnă să fii apreciat de cei din jurul tău.

Mai mult decât atât, am avut bucuria să aflu că bunul meu prieten și coleg Andy se află printre autorii unei antologii de versuri. Felicitări băi! Este într-adevăr o veste frumoasă și -sincer- pe care nu o auzi în fiecare zi.

În altă ordine de idei, ieri am fost la țară, după mult timp... și mi-am revăzut prietenele. Abia azi realizez cât de dor mi-era... mi-e dor de viața mea veche, de obiceiurile mele vechi, de eliberarea aceea pe care nu am mai simțit-o de mult. Mi-e dor de oamenii ce obișnuiau să îmi facă viața frumoasă!

Activități

2010-11-04T20:11:00.003+02:00

Abia mai stau și eu jos... mor de oboseală... și de somn!
Astăzi am fost alături de Andy, Florina si Rada, la clasa a VIa A la o activitate de comunicare, coordonată de doamna dirigintă. Au fost foarte simpatici copiii și chiar am reușit să realizăm ceva interesant și constructiv.

Mi-e dor de vremea când eram de vârsta lor și singurul motiv care îmi dădea coșmaruri era școala... și mai exact cum nu reușeam să rezolv anumite probleme la matematică.
Of.

Admis!

2010-10-26T13:47:00.003+03:00

Este oficial! C.U... c u there :D <3 Am intrat!

And just can't wait to be part of:

Hip to my heart

2010-10-21T16:45:00.000+03:00

I've had just enough time...

2010-10-19T17:36:00.001+03:00

Funny when you're dead how people start listening...

Mi-e dor de vară!

2010-10-10T13:41:00.001+03:00

Mi-e dor de varăăăăă!!!! De ar ţine vremea asta frumoasă şi nu ar mai veni iarna!! <3

What have you done?

2010-10-06T09:37:00.002+03:00

Obsesiv.

Apoi

Și mai ales...

Cândva toamna era anotimpul meu preferat. A dispărut. Trecerea de la vară la iarnă e mult prea bruscă. Urăsc starea asta *atât meteorologică dar mai ales spiritulală.
Nu îmi vine să cred că sunt astenică. Vremea asta mă termină psihic. Am luat-o pe urmele lui tata :|.

Largo

2010-10-04T22:23:00.002+03:00

Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Plana:
Durere fără nume
Pe om...
Toţi se gândeau la viaţa lor,
La dispariţia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.

("Largo" - George Bacovia)

Atât.

"Toamna pentru cei mici"

2010-10-01T15:34:00.003+03:00

Cea de a doua acţiune a campaniei caritabile "Educaţie pentru viitor" organizată de Clubul Interact Râmnicu Vâlcea, s-a desfăşurat astăzi.

Sunt obosită. A ieşit destul de drăguţ, copiii sunt adorabili.

Asta e tot.

2010-09-27T15:24:00.002+03:00

... Never to trust laughter.

Conferinţa Districtuală Interact

2010-09-26T13:29:00.002+03:00

Ieri s-au întâmplat destul de multe lucruri, destul de importante. Unii dintre tineri au participat la campania "Let's Do It, România!" şi îi felicit din suflet. Eu, pe de altă parte... am fost la Piteşti la Conferinţa Districtuală Interact. M-am ocupat de prezentarea clubului, mi-a fost şi cam rău... dar totul e bine când se termină cu bine. Acum am o funcţie districtuală: am fost aleasă Coordonator de Proiecte pe District 2241 România şi Republica Moldova.
E drăguţ.

Patologic.

2010-09-23T13:37:00.002+03:00

De vreo trei săptămâni am probleme serioase cu oboseala şi somnul. Sunt atât de obosită încât nici măcar să dorm nu mai pot. Sunt irascibilă din cauza asta, uşor de aţâţat. Nici nu îmi dau seama. Ba chiar îmi vine foarte greu să mă concentrez asupra anumitor lucruri. Am încercat lapte cald, ceaiuri, gimnastică seara cu fereastra deschisă şi nu m-am ales decât cu o răceală, o durere de cap şi mai mulţi nervi.

M-am îndrăgostit de melodia asta de ceva vreme. Oricum... sunt şi foarte ocupată ce-i drept, agitată şi ce e mai rău... complet dezinteresată de anumite lucruri destul de importante. Adica nu ştiu, nu chiar dezinteresată însă mă simt mai curând incompetentă, inaptă. Ia încep cu "de-abia aştept să se termine anul acesta şcolar"... deşi ştiu prea bine că va fi şi frumos şi urât, şi uşor şi greu. Deci nu e mare scofală, dar măcar mizez pe faptul că nu voi mai avea de luptat atât de mult cu reflexia fizică a unei dureri psihice. Mda. Asta e.
În fine, pauză. Vreau la mare. Vreau să pot să adorm; să adorm vreo două zile, să îmi încarc bateriile şi apoi să lenevesc... după care cred că îmi va fi şi mai imposibil să mă mobilizez, God damn it!